Pàgina: 1
Cântecul pământului
:
 Poemas 2010-06-01 (9032 senalas)
Cantecul potirului
:
Poemas 2004-10-20 (15394 senalas)
Copacul
:
Poemas 2006-02-27 (13395 senalas)
Excelsior
: din Zâmbete-n lacrimi (1916)
Poemas 2010-08-25 (6635 senalas)
În țara de peste veac
:
Poemas 2004-11-08 (10101 senalas)
Lauda
:
Poemas 2005-02-27 (7158 senalas)
Milogul
:
Poemas 2004-06-17 (16094 senalas)
Mos Craciun
:
Poemas 2004-11-08 (13145 senalas)
Păianjenul
: din Poezii alese 1914-1944
Poemas 2010-09-17 (6506 senalas)
Romanta verii
:
Poemas 2005-06-21 (7266 senalas)
RUGÃCIUNE PENTRU PACE
: Variantă inedită (sursă Filaret Gămălău,fost condamnat la moarte, coleg de celulă cu Nichifor Crainic în Penitenciarul Aiud. Varianta este cea memorată în închisoare de Filaret Gămălău)
Poemas 2006-03-11 (12909 senalas)
Rugaciunea din amurg
:
Poemas 2004-10-20 (7905 senalas)
Seară
: din Þara de peste veac (1931)
Poemas 2011-01-01 (6749 senalas)
Stropi de sânge
: din Darurile pământului (1920)
Poemas 2010-08-14 (6302 senalas)
Sub specie aeternitatis
: din Șesuri natale (1916)
Poemas 2010-11-03 (5825 senalas)
Trup de fum
:
Poemas 2010-04-29 (6935 senalas)
Ucenicul
:
Poemas 2006-11-11 (13153 senalas)
UNDE SINT CEI CARE NU MAI SUNT?
:
Poemas 2002-07-07 (10377 senalas)
Vecernie
:
Poemas 2005-02-27 (7446 senalas)
Pàgina: 1 |
|
|
|
|
|
Biografía Nichifor Crainic
Nichifor Crainic (din botez Ion Dobre, născut la 22 decembrie 1889, la Bulbucata, județul Vlașca, decedat la 20 august 1972 la Mogoșoaia lângă București) a fost un scriitor, poet, ziarist, om politic, autor, director de reviste, editor, filosof (creator al curentului gândirist), pedagog și teolog român. Pe plan politic s-a plasat la extrema dreaptă și a fost adeptul tendințelor tradiționaliste religioase, susținând că România trebuie să rămână credincioasă moștenirii spirituale creștin-ortodoxe.
Crainic a debutat ca poet înaintea primului război mondial. Ca scriitor si teolog a condus revista "Flamura" și a fost directorul și mentorul uneia dintre cele mai importante reviste literare din perioada interbelică, "Gândirea".
Inițiatorul curentului gândirist, axat pe autohtonism, neo-ortodoxism și naționalism, Nichifor Crainic a rămas una din figurile politice culturale contestate, fiind considerat si un ideolog al extremei drepte din România. Astfel se explică și venerația de care s-a bucurat din partea legionarilor (aderenții "Gărzii de Fier").
La început a colaborat cu poezii la diverse publicații literare si naționalist-tradiționaliste: "Ramuri", "Luceafărul", "Drum Drept", "Flacăra", "Dacia", "Transilvania", "Cuget Românesc". După strămutarea revistei "Gândirea" de la Cluj la București, preia conducerea revistei de la Cezar Petrescu.
În "Gândirea" au apărut numeroase articole si eseuri programatice care vor defini orientarea politica naționalistă a curentului "gândirist". Acesta fusese tributar ortodoxismului militant, prezentând similitudini puternice cu fascismul italian. Crainic a scris mai multe articole etnocentriste în care a elogiat regimul dictatorial din Italia al lui Benito Mussolini. A elaborat apoi, în 1938, teoria "statului etnocratic" în lucrarea "Ortodoxie si etnocratie". De asemenea, a colaborat la publicații controlate de legionari, de pildă la: Revista Sfarmă-Piatră și Revista Buna Vestire.
Dumitru Stăniloae îl descrie pe Nichifor Crainic cu următoarele cuvinte: ”Nichifor Crainic este cel dintîi teolog român din epoca modernă a istoriei noastre care scoate teologia din cercul strîmt și ocolit al specialiștilor, prezentînd-o, într-o formă impunătoare, atențiunii generale a lumii intelectuale.... Nichifor Crainic înnoiește prin reactualizarea tradiției într-o teologie care se mulțumea cu cîteva coji din această tradiție, primite pe calea și de multe ori prin interpretarea ocolită a teologiilor apusene”, săvîrșind “o adevărată restaurare a teologiei românești în duhul ortodox
Condamnat la închisoare pe viață în 1945, este arestat în 1947, trece prin mai multe penitenciare, printre care, Văcărești și Aiud. A fost eliberat în 1962. Intre 1962 - 1968 Nichifor Crainic colaborează la redactarea ziarului de propagandă comunistă "Glasul Patriei" - care avea menirea de a influența românii din exil. Moare la 20 august 1972. Este aproape sigur ca a fost forțat să colaboreze cu Securitatea ca informator pentru a putea primi acest post.
Poezii. Memorii scrise în timpul detenției: "Zile albe, zile negre" (1991).
Sfințenia - împlinirea umanului, Curs de teologie mistică (1993)
Nostalgia paradisului (1994)
Puncte cardinale în haos (1996 și 1998)
Ortodoxie și etnocrație (1997)
Țara de peste veac. Poezii antume: 1916-1944 (1997)
Dostoievski și creștinismul rus (1998)
Spiritualitatea poeziei românești (1998)
Laureat al Premiului Național pentru poezie (1930)
Doctor Honoris Causa al Universității din Viena (1940)
|
Textos Recomendados
