|
Biografía Barbu Stefanescu Delavrancea
BARBU STEFANESCU DELAVRANCEA
(1858-1918)
La 2 aprilie 1858 se naste viitorul scriitor Barbu Delavrancea, in familia lui Stefan Tudorica Albu, starostele carutasilor. In 1866 este inscris la Scoala sucursala nr.4 din \"Coloarea Neagra\", direct in clasa a doua, deoarece capatase primele notiuni mscolare anterior, cu dascalul Ion Pestreanu de la biserica Sf. Gheorghe Nou. Institutorul Spiridon Danielescu adauga la prenumele tatalui sufixul \"-escu\", si astfel viitorul scriitor poarta numele Barbu Stefanescu. In 1867 se inscrie in clasa a III-a la Scoala domneasca de la Maidanul Dulapului, unde cunoaste pe profesorul Ion Vucitescu, prototipul eroului din nuvela Domnul Vucea. In 1870 devine elev in clasa I-a la gimnaziul Gh.Lazar din Bucuresti, unde frecventeaza numai un trimestru, mai tirziu transferindu-se la liceul Sf.Sava. A desfasurat o variata activitate: avocat, ziarist, scriitor (nuvelist si dramaturg), cuprinzind ultimele decenii ale sec. al XIX-lea si primele decenii ale sec. al XX-lea.
La 9 iunie 1877 debuteaza in ziarul \"Romania Libera\", cu poezia patriotica Stante, semnata Barbu. Dupa absolvirea liceului Sf.Sava, devine studental Facultatii de drept din Bucuresti.
In 1878 publica prima placheta de versuri Poiana lunga, semnata Barbu. Incepe sa lucreze in redactia ziarului \"Romania libera\". In 1880 semneaza cu pseudonimul Argus. In 1882 isi ia licenta in drept, cu teza Pedeapsa, natura si insusirile ei. Cu ajutorul familiei Verghy, al fratelui sau, avocatul Nica Stefanescu, si al ziarului \"Romania libera\", pleaca la Paris, pentru pregatirea doctoratului in drept.
Spre sfirsitul anului 1884 se intoarce in tara, fara a-si fi luat doctorantul in drept, dar cu o solida si vasta cultura literar-artistica. Ia numele de Barbu Delavrancea. In 1885 apare volumul Sultanica. Colaboreaza la gazeta \"Drepturile omului\" si la ziarul \"Epoca\". In 1899 parasind partidul liberal, trece la conservatori, fiind numit primar al capitalei, apoi deputat la Putna, Mehedinti si Vaslui, vicepresedinte al Camerei si mai tirziu ministru al lucrarilor publice. In 1909 creeaza drama istorica Apus de soare. In 1912 apare comedia in trei acte Irinel, este ales membru activ al Academiei Romane. Barbu Delavrancea se stinge din viata la 29 aprilie 1918.
Printre contemporani, Delavrancea era cunoscut si prin marele sau talent oratoric (Patria si patriotismul, 1915). A fost prieten cu scriitorii Al.Vlahuta si I.L.Caragiale, pe ultimul aparindu-l cu succes intr-un proces rasunator, in legatura cu paternitatea dramei Napasta.
Dezlantuirea oratorica este extraordinara,
truculenta sublima, la nivelul poeziei
lui V.Hugo si M.Eminescu.
(G.Calinescu)
Cel mai stralucit orator al Romaniei contemporane, cum il numea Titu Maiorescu, romantic visator si fantast prin structura, receptind realismul si naturalismul, pasionat de pictura si de folclorul national Barbu Stefanescu Delavrancea a contribuit, prin scrierile sale, la dezvoltarea nuvelisticii si dramaturgiei romanesti.
Proza lui Delavrancea este diversa, atit sub aspectul tematic, cit si tipologic. Ea cuprinde povestiri, cum sint cele din ciclul Odinioara, in care se nareaza, cu talent, intimplari din trecut sau se prelucreaza motive folclorice; schite ca Bunicul si Bunica Sorcova, De azi si de demult, in care se evoca, sentimental-idilic, scene din copilarie si in care scriitorul arata o anumita virtuozitate in utilizarea dialogului.
Nuvelele lui Delavrancea ar putea fi grupate in trei categorii, avind in vedere motivele literare si modalitatile artistice.
Prima ar cuprinde nuvele precum Sultanica (opera de debut), inspirata din viata satului. A doua categorie s-ar referi la nuvelele care infatiseaza diformitati fizice si morale, tratate intr-o maniera naturalista. Sunt nuvelele: Zobie, Mitologul, Trubadurul. A treia categorie o reprezinta nuvelele care surprind efectele negative ale unor racile sociale, in mod realist, cu o atitudine critica implicata, cum se constata in Parazitii, Bursierul, Hagi-Tudose.
Delavrancea ocupa un loc de seama in dramaturgia nationala prin dramele Apus de soare (1909), Viforul (1910) si Luceafarul (1911) strabatute de un puternic suflu romantic.
|
![[ Creación ]](/images/menu/esp_CREATIVE.png){kind=small}
![[ Internet ]](/images/menu/esp_INTERNET.png){kind=small}
![[ Cultura ]](/images/menu/esp_CULTURE.png){kind=small}
![[ Sociedad ]](/images/menu/esp_SOCIETY.png){kind=small}
![[ Acontecimientos ]](/images/menu/esp_EVENTS.png){kind=small}
![[ Artes ]](/images/menu/esp_ART.png){kind=small}
![[ Libro ]](/images/menu/esp_BOOKS.png){kind=small}
![[ Polémica ]](/images/menu/esp_DIALOGUE.png){kind=small}
![[ Presa ]](/images/menu/esp_PRESS.png){kind=small}
![[ Regional ]](/images/menu/esp_REGIONAL.png){kind=small}
![[ Contact ]](/images/base.png){kind=small}
