|
Biografía Anna Ahmatova
Anna Andreyevna Gorenko(1888-1966), poeta de origine rusă, ce a scris sub numele de Anna Akhmatova s-a fost născut în apropiere de Odesa, Ukraina, dar și-a petrecut cea mai mare parte a vieții ei în Saint Petersburg, Rusia. Ea a scris mai întâi volumele de poezii romantice, Vecher(Seara, 1912) și Chyotki(Mătanie, 1914), care au câștigat imediat popularitate și au avut aprecieri critice positive
La Akhmatova motivul poetic este dragostea, în special cea interzisă și dragostea tragică.
La maturitate abordează teme civice, patriotice și religioase în volumele Belaya staya, Podorozhnik( Pătlagină) și Anno Domini MCMXXI(1922).
Această diversitate a temelor abordate a fost greșit interpretată de criticii oficiali ai URSS clasificând-o "burgheză și aristocrată". Mai mult, pornind de la o poezie unde trata două motive: dragostea și Dumnezeu, a fost caracterizată ca fiind jumătate călugăriță și jumătate prostituată. Executarea în 1921 a fostului său soț, Gumilyov, acuzat de participarea la o conspirație antisovietică a complicat și mai mult situația ei.
Din 1923 ea a intrat într-o perioadã de liniște completã izgonire literarã, și nici un volum al ei nu a mai fost publicat în URSS până în 1940. După acest an câteva din poeziile sale au fost publicate în revista literară lunară Zvezda și a publicat un volum, cu selecții din poeziile aparute anterior, sub titlul Iz shesti knig care, după câteva luni, a fost brusc retras de la vânzare și din biblioteci. Cu toate acestea, în Septembrie 1941, în timpul invaziei germane, Akhmatovei i-a fost permis să încurajeze la radio femeile din Leningrad și St. Petersburg. Apoi fost evacuată la Tashkent, unde ea citea din poeziile sale, inspirate de razboi, soldaților răniți aflați în spital. Chiar a și publicat un numãr de poezii inspirate de rãzboi într-un volum mic apărut în Tashkent în 1943. La sfârșitul rãzboiului s-a întors la Leningrad, unde poeziile sale au început sã aparã în revistele și ziarele locale.
În August 1946 a fost cu asprime criticată de CC al partidului comunist pentru erotismul, misticismul(din poeziile ei) și indiferență ei politică. Poezia ei a fost criticatã aspru și ea a fost iarășii a calificată drept prostituatã-cãlugãriță.
În 1950 a încercat o împăcare cu partidul, scriind un numãr de poezii în care îl elogia pe Stalin și comunismul sovietic, sperând la eliberarea fiului ei, Lev Gumilyov, care a fost arestat în 1949 și a exilat la Siberia.
După moartea lui Stalin, Akhmatova a fost încet reabilitatã, și un volum de poezii al ei, incluzând și unele dintre traducerile ei, au fost publicate în 1958. Dupã 1958 un numãr de ediții ale poeziilor ei, incluzând unele dintre eseurile sclipitoare despre Pushkin, au fost republicate în URSS.
Akhmatova a tradus lucrări superbe ale altor poeți și scriitori cum ar fi: Victor Hugo, Rabindranath, Tagore, Giacomo Leopardi, e.t.c.
În 1964, în Italia, i s-a acordat premiul Etna-taormina, ceea ce a însemnat o recunoaștere internațională a valorii poeziei sale, iar în 1965 a primit titlul de doctor onorific la Oxford University.
După moarte faima ei a continuat să crească
|
![[ Creación ]](/images/menu/esp_CREATIVE.png){kind=small}
![[ Internet ]](/images/menu/esp_INTERNET.png){kind=small}
![[ Cultura ]](/images/menu/esp_CULTURE.png){kind=small}
![[ Sociedad ]](/images/menu/esp_SOCIETY.png){kind=small}
![[ Acontecimientos ]](/images/menu/esp_EVENTS.png){kind=small}
![[ Artes ]](/images/menu/esp_ART.png){kind=small}
![[ Libro ]](/images/menu/esp_BOOKS.png){kind=small}
![[ Polémica ]](/images/menu/esp_DIALOGUE.png){kind=small}
![[ Presa ]](/images/menu/esp_PRESS.png){kind=small}
![[ Regional ]](/images/menu/esp_REGIONAL.png){kind=small}
![[ Contact ]](/images/base.png){kind=small}
