Poemas (0.037s) Poesía, prosa, comentarios, críticas - Literatura y Cultura Espanola
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
Agonia.Net | Reglas | Publicidad | Contacto | Regístrate | |||||||
|
|
|
|
|
|
|
| ||
 |
| ||||||||
![[ Creación ]](/images/menu/esp_CREATIVE.png){kind=small} ![[ Internet ]](/images/menu/esp_INTERNET.png){kind=small} ![[ Cultura ]](/images/menu/esp_CULTURE.png){kind=small} ![[ Sociedad ]](/images/menu/esp_SOCIETY.png){kind=small} ![[ Acontecimientos ]](/images/menu/esp_EVENTS.png){kind=small} ![[ Artes ]](/images/menu/esp_ART.png){kind=small} ![[ Libro ]](/images/menu/esp_BOOKS.png){kind=small} ![[ Polémica ]](/images/menu/esp_DIALOGUE.png){kind=small} ![[ Presa ]](/images/menu/esp_PRESS.png){kind=small} ![[ Regional ]](/images/menu/esp_REGIONAL.png){kind=small} ![[ Contact ]](/images/base.png){kind=small} |
|||||||||
 |
|||||||||
| |||||||||
|
agonia.net 
· CUANDO LA LLUVIA...
Artículo 
Despre Boierism: manifest si razie
Mesa redonda
|
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-09 | [Este texto, tienes que leerlo en romana] | Inscrito en la biblioteca por Sorin DespoT textul poetic a ajuns astăzi - în cursul istoriei proprii - la stadiul auto-separării totale, a desprinderii din context. astăzi abia se scrie tipul totalitar de poezie în care poetul este dictatorul absolut și își impune regulile proprii de a realiza actul comunicării, provocând astfel îndepărtarea potențialilor receptori, incapabili de a se adapta și, de altfel, indiferenți în fața unei forme de comunicare nejustificat de complicată și dificil de decodat, de materializat într-o recepție coerentă a mesajului. una dintre modalitățile cele mai eficiente de pierdere a receptorului este neimplicarea acestuia în text, în miza actului comunicării. în textul poetic actual perspectiva receptorului nu importă: totul se petrece la nivel de emițător și tehnici de codare a mesajului. efectul direct al caracterului unidirecționat al comunicării este neimplicarea consumatorului de poezie, pierderea oricărei justificări a acestuia de a mai încerca stabilirea unui contact și imunizarea gradată, în timp, la stimulii poetici. imunizarea sensibilității în fața stimulilor se traduce printr-o incapacitate ireversibilă de raportare la textul poetic, de decodare și receptare a mesajului pe care acesta îl conține. mai recent: fracturismul introduce în ecuația comunicării și contextul scrierii însă cu aceeași obsesie de absolutizare, de amplificare a importanței, astfel că echilibrul comunicării nu este obținut nici de această formulă poetică. tot ce se realizează este o schimbare a formei de dezechilibru, un alt handicap posibil al textului. fracturismul are același viciu al exagerării unei singure componente a procesului de comunicare și pierde din cauza accentului prea puternic pe care îl pune pe bruiaj. există o asemănare izbitoare între textul poetic și textul publicitar, dincolo de faptul că amândouă sunt forme de comunicare persuasive. o reclamă care nu vinde nimic e o reclamă moartă. textele poetice contemporane sunt moarte, dincolo de orice virtuozitate tehnică, tocmai pentru că - dincolo de aparenta deschidere la nivel de limbaj sau de conținut ele nu produc un efect. nu mobilizează. nu schimbă nimic în nimeni. adevărul este că - dincolo de tehnică și de limbaj - nimic nu se schimbă în atitudinea creatorului de text poetic față de textul în sine și de cititorul / receptorul lui. și, ca în oricare altă formă de comunicare, lipsa unei cointeresări a unuia dintre partenerii implicați atrage vicierea procesului de comunicare. textul poetic contemporan va trebui să presupună o re/parcurgere, în sens invers, a traseului evoluției istorice a poeziei, până la identificarea acelui nivel la care s-a produs falia dintre cei doi actanți. se caută o reinteresare a receptorului în participarea la actul poetic și re/sensibilizarea sa în fața stimulilor specifici acestui tip de mesaj prin coborârea la un nivel comun de receptare, prin re/formularea în termeni contemporani a temelor / modalităților poetice / instrumentelor de sensibilizare universal acceptate drept poetice. fără a mai provoca șocuri de receptare și fără a mai miza pe faliile fertile de receptare, capabile să re/împrospăteze exprimarea poetică, poemul utilitar nu mai trezește cititorului sentimentul de înstrăinare, textul poetic curge ca oricare alt text, atrage precum textul promoțional, gratuitatea, jocul, tehnica, structura, imaginea toate sunt simple mijloace de punere în funcțiune a unui mecanism: transmiterea mesajului. poetica utilitară este construită în jurul reîntregirii mecanismului de comunicare și caută resensibilizarea cititorului, alterarea imunității căpătate la textul poetic. dacă își va atinge misiunea, utilitarismul poetic contemporan poate relansa puternic poezia ca pe o formă viabilă de exprimare și comunicare actuală și poate redeschide canalele de receptare poet - cititor care, în momentul de față, par a fi definitiv înfundate. poemele utilitare înseamnă comunicare dincolo de orice, poemul utilitar își propune reechilibrarea procesului comunicațional prin reconsiderarea statutului receptorului și a mesajului, consumatorul de poezie și construcția textului pornind de la caracteristicile sale predominante și stimulii estetici-emoționali la care reacționează sensibilitatea acestuia. în urmă cu câteva decenii, psihologul Howard Vernon definea inspirația ca reprezentând orice funcționează cu adevărat. un apus de soare, o grădină primăvara, o seară ploioasă de toamnă, lumina lunii, toate acestea sunt produse ale unui mecanism de detectare a suprafețelor vii ale sensibilității receptorului și activarea acestora în vederea conectării sale la realitatea textului poetic propus și aderarea la ideile / opiniile pe care acesta le expune. toate cele enumerate anterior apusul, ploaia, luna sunt produse finite ale unui mecanism, rezultate ale unui algoritm poetic excelent utilizat de câteva generații poetice. postmodernismul a înțeles și el necesitatea umanizării discursului poetic, a întoarcerii către un poem interactiv, bazat pe generarea unui feed-back permanent dinspre consumatorul de poezie. însă postmoderniștii au încercat să obțină acest lucru prin facila recuperare a produselor anterioare ale mecanismului, iar nu a mecanismului poetic în sine. poeții ultimelor decenii au uzitat garderoba textelor inspirante, au preluat imaginile, au reaplicat stilul, refolosit vocabularul, subiectele, cadrele, etc și le-au reactualizat în creații originale care nu corespund însă contextului în care se manifestă sensibilitatea omului contemporan. poemele utilitare vizează reîntregirea actului comunicațional nu prin cârpirea / implantul unor stimuli inspiranți valabili cu decenii / secole în urmă ci prin recuperarea mecanismului însuși de obținere a acestor stimuli și repunerea lui în funcțiune în text, în vederea generării unor echivalenți contemporani ai apusului, ploii sau lunii și a reconectării, astfel, a consumatorului de poezie actual la actul poetic. poemul utilitar nu-și propune recuperarea apusului, ci recuperarea mecanismului prin care acesta funcționa - identificarea acelui stimul estetic-emoțional care să aibă asupra sensibilității consumatorului contemporan, în contextul actual în care evoluează acesta, impactul echivalent al apusului. un apus reactualizat pentru un om prezent. poemul utilitar este construit pe principiile textului de advertising, are același scop de imprimare în memoria receptorului și evoluează în același context caracterizat de o concurență animalică între formele de persuasiune care acționează asupra unui receptor comun. primul criteriu de diferențiere între textul poetic literatură și textul poetic utilitar este tocmai pretenția celui din urmă de a nu mai fi literatură, de a depăși o percepție depășită / ineficientă asupra poemului drept formă de artă și de a se încadra în acel ceva practic, concret, capabil într-adevăr să mobilizeze și să schimbe ceva în sensibilitatea consumatorului. poemul utilitar trebuie să iasă din pagină, să fie util la modul cel mai practic, să poată fi asimilat cu cea mai mare ușurință și să aibă capacitatea de a se auto/re/genera în conștiința cititorului. poemul utilitar mută atenția de la mijloacele poetice către mecanismele poetice. poemul utilitar lucrează cu principii psihologice, teorii de advertising, cercetări de marketing - poetul utilitar știe că ceea ce funcționează astăzi va fi uzat moral peste doi ani și că singurul punct unitar al creției sale nu va mai rămâne, în esență, decât mesajul comunicării sale. poemul utilitar realizează trecerea definitivă dinspre un tip de viziune estetică-imaginativă către formula unei viziuni funcționale, viziune-mecanism, cu toate transformările pe care le presupune o astfel de re/orientare. poemul utilitar nu are o formulă tehnică proprie. poemul utilitar presupune din partea poetului asumarea unei noi înțelegeri a statutului propriu și a unei noi atitudini față de poem. poemul utilitar nu mai aparține poetului. poemul utilitar aparține receptorului. notă: poemele de dragoste / utilitare nu reprezintă decât o primă variantă de utilizare a acestor principii. utilitarismul impune o nouă atitudine față de text și receptorul acestuia generația tu nu se referă la o nouă formă de text, nu se rezumă la o tehnică de scriitură: generația tu se poate plia pe nenumărate forme de deschideri către consumatorul de text poetic și poate include orice stil / viziune poetică. mecanismele / construcțiile / instrumentele nu reprezintă un obiectiv în sine. nu ele sunt miza textului utilitar ci mesajul pe care poetul încearcă să-l transmită prin intermediul lor. a nu se rămâne în interpretarea / aprecierea acestui tip de text la nivelul mecanismelor puse în funcțiune. a fi sesizat statutul lor de simple ambalaje, dispozitive de propagare eficientă a mesajului .
Visualizaciones: 801
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
La casa de la literatura | | ||||||||
| ||||||||||
|
