Poemas (0.048s) Poesía, prosa, comentarios, críticas - Literatura y Cultura Espanola
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
Agonia.Net | Reglas | Publicidad | Contacto | Regístrate | |||||||
|
|
|
|
|
|
|
| ||
 |
| ||||||||
![[ Creación ]](/images/menu/esp_CREATIVE.png){kind=small} ![[ Internet ]](/images/menu/esp_INTERNET.png){kind=small} ![[ Cultura ]](/images/menu/esp_CULTURE.png){kind=small} ![[ Sociedad ]](/images/menu/esp_SOCIETY.png){kind=small} ![[ Acontecimientos ]](/images/menu/esp_EVENTS.png){kind=small} ![[ Artes ]](/images/menu/esp_ART.png){kind=small} ![[ Libro ]](/images/menu/esp_BOOKS.png){kind=small} ![[ Polémica ]](/images/menu/esp_DIALOGUE.png){kind=small} ![[ Presa ]](/images/menu/esp_PRESS.png){kind=small} ![[ Regional ]](/images/menu/esp_REGIONAL.png){kind=small} ![[ Contact ]](/images/base.png){kind=small} |
|||||||||
 |
|||||||||
| |||||||||
|
agonia.net 
· Esperemos al nińo...
Artículo 
Despre Boierism: manifest si razie
Mesa redonda
|
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-09 | [Este texto, tienes que leerlo en romana] | Inscrito en la biblioteca por Sorin DespoT sigur că va exista o nouă generație poetică. și sigur că mulți dintre cei care publică astăzi volumele de debut vor face parte din ea. sigur că, din momentul în care cititorul suferă o transformare de violența celei pe care a presupus-o injectarea democrației în pielița inimii lui, și creatorul poezie este afectat în cel puțin aceeași măsură. mă voi încăpățâna să scriu, și de această dată, exclusiv despre poezia mea, din trei motive pe cât de simple pe atât de corecte: mai întâi pentru că, fiind vorba despre mine, îmi permit să rămân liber și extrem fără a purta responsabilitatea altora, apoi pentru că, dintr-un soi de defect profesional, cred puternic în diviziunea muncii. or, treaba mea e să scriu poezia mea și, eventual, despre poezia mea. partea de insectar aparție domnului mincu, domnului manolescu, domnului ștefănescu și mai tinerilor dar atât de comozilor colegi ai domniilor lor. și-ar mai fi, ca ultim argument, incredibila eterogenitate a celor tineri, particularitate care face ca orice afirmație generală să excludă mai mult decât să includă. fiind vorba de mine, pot spune, spre exemplu, că azi nu se mai scrie poezie. nu numai poezie. textele poetice sunt cocktail-uri inteligent dozate de imagini poetice, abordări psihologice ale relațiilor interumane, teorii comunicaționale, principii de marketing, mecanisme de advertising ideatic sau elemente aparținând altor forme de manifestare artistică. toate topite într-un sentiment viu, ascuțit, de iubire mare, de dragoste mare ca formă directă de conectare la sensibilitatea cititorului. fiind vorba de mine, îndrăznesc să afirm că eu nu scriu poezie. și că nici nu mă interesează să scriu poezie. poeții sunt o specie frumoasă de oameni însă cu nici o altă inimă decât cea proprie și nici un alt centru decât eu. nescriind poezie, nu am nici o pretenție de originalitate în ceea ce afirm și nici nu mă situez în vreun fel față de cei care sunt, într-adevăr, poeți în sensul acceptat al cuvântului. orice complicație în plus vis-a-vis de cele afirmate anterior aparține celui care o provoacă. desigur că, dacă urmanov este în afara literaturii și textele sale sunt în afara acesteia și reprezintă cu totul altceva decât poezie. urmanov este un creator de interfețe comunicaționale. interfețe care, accidental, se apropie puternic de ceea ce este general recunoscut ca fiind text poetic. interfața comunicațională reprezintă orice mecanism de apropiere a celui de lângă tine: de la a-l strânge în brațe sau a-i zâmbi dimineața, în drum spre birou până la poemele utilitare despre care am mai scris și cu altă ocazie și la care voi face referire și de această dată. textul utilitar varianta cea mai apropiată de literatură a interfețelor comunicaționale - presupune mutația dinspre o viziune estetică asupra obiectului creației către o viziune de tip funcțional, cu tot ce antrenează o astfel de reorientare. în fapt, textul utilitar nu-și încorporează elementele valorice: profunzimea / poeticitatea / autenticitatea nu se regăsesc în textul fizic, în țesătura de cuvinte scrise, ci exclusiv în sensibilitatea consumatorului de text poetic. în definitiv, o săgeată nu este un obiect mortal în sine, mortal este efectul pe care îl produce săgeata în consumatorul ei. în același fel, nu virtuozitățile tehnice, formulele poetice de un fel sau altul, dau textului utilitar valoare, ci măsura în acesta care își demonstrează utilitatea. măsura utilității unui text poetic decurge din capacitatea acestuia de a-și depăși însăși condiția de text și de a provoca o transformare în cititorul său. când spun că între textul poetic și textul publicitar nu există mari diferențe am în vedere tocmai acestă identitate de virus informatic a textului: el trebuie să intre în sistemul cititorului și să-l paralizeze, el trebuie să-și vândă ideea / sentimentul în exact același mod în care textul de advertising vinde frigidere sau detergenți. din acest punct de vedere, între o idee / un sentiment și un frigider nu există nici o diferență notabilă. amândouă trebuie vândute, sub o formă sau alta, unui consumator care evoluează într-un mediu ce abundă în oferte de idei / sentimente / frigidere. textul poetic trebuie să convingă, să seducă, să argumenteze superioritatea valorică a conținutului său în exact același mod în care textul publicitar argumentează superioritatea frigiderului A asupra frigiderului B. și nu mă refer la politica de marketing a editurii care publică un volum de poezie. mă refer la însuși textul poetic: el însuși trebuie să funcționeze ca un text publicitar, el însuși trebuie să aibă capacitatea de a se autoinstala în cititor și a-i provoca o transformare. și asta nu o spune micul urmanov o spun Cartwright și Zander mult mai direct: o persoană (în speță poetul) are putere asupra alteia (consumatorul textului poetic) numai dacă poate îndeplini o acțiune (textul, în cazul nefericit al poeților) care va produce o schimbare (EFECT!) în cealaltă persoană afirm că textul poetic contemporan este și trebuie să fie manipulator prin definiție. iar valoarea sa literară decurge din tocmai eficiența manipulării. în definitiv, concurența diferitelor mijloace de transmitere de mesaje (iar poezia nu este, în esență, nimic altceva decât simplă transmitere a unei informații sentimentale) se manifestă tocmai în vederea acaparării acestui sclav-stăpân care este consumatorul de idei / sentimente, fie că el este înțeles / abordat ca spectator (teatru / dans), telespectator (televiziune), cititor (presă / literatură), auditor (radio) sau simplu privitor (pictură / sculptură). ceea ce diferențiază multiplii ofertanți de transmitere a informației este tocmai capacitatea fiecăruia de a maximixa utilitatea consumului de informație al receptorului. poate ar trebui menționat faptul că sensul economic al utilității - și sensul cu care operăm - este acela de satisfacție resimțită în urma consumului. or, analizată din acest punct de vedere, poezia este evident cea mai deficitară modalitate de comunicare: calitățile sale cele mai nobile, limitarea sa la sfera extrem de restrânsă a unor elite, toate se transformă în defecte majore, în factori care contribuie la menținerea handicapului cu care poezia evoluează astăzi în cadrul concurențial de care am vorbit. cred cu putere: ceea ce poate relansa textul poetic este schimbarea perspectivei din care este el privit - o reinterpretare / regrupare critică a textelor poetice în funcție de elementele din procesul comunicării care au deținut supremația în diferitele perioade ale istoriei literare poate conduce la concluzii surprinzătoare. din nou: aceasta nu intră în atribuțiile mele, ale ne/poetului creator de texte utilitare, ci ale criticilor literari de specialitate - și avem destui și foarte bine pregătiți. însă, menținându-mă în laboratorul meu propriu, nu pot trece dincolo de realitatea faptului că, dintre toate formele de comunicare amintite, poezia este aceea care și-a dovedit incapacitatea de a face trecerea către cititor și a rămas închistată într-o succesiune de formule gratuite, de o ineficiență evidentă în transmiterea mesajului. majoritatea celorlalte forme de exprimare au înțeles în timp util că, fără un receptor, întregul mecanism de comunicare își pierde logica de a mai exista și s-au orientat către acea formulă a suportului comunicării în care sunt accentuate funcțiile conativă și, respectiv, metalingvistică ale procesului comunicațional. revenind la interpretarea anterioară, cele două funcții reprezintă exact departamentul de marketing al textului poetic, interfețele de contact, acele instrumente de identificare a codului propriu comun al celor doi actanți comunicaționali și a celor mai eficiente modalități de utilizare a acestuia, în condiții de maximă utilitate a consumului resimțită de cititorul / receptorul transmiterii. și tocmai aceste funcții sunt minimizate, dacă nu chiar ignorate, în textele poetice contemporane. și dacă ceea ce asigură putere (influență) asupra cititorului este capacitatea poetului de a întreprinde o acțiune (textul) prin care să producă o schimbare în acesta, ceea ce mobilizează cel mai puternic este, o spun psihologii (Howard Vernon), ceva practic, acel ceva care funcționează cu adevărat. un apus de soare, o grădină primăvara, o seară ploioasă de toamnă, lumina lunii - toate acestea sunt produse ale unui mecanism de detectare a punctelor slabe ale sensibilității receptorului și activarea acestora în vederea conectării sale la realitatea textului poetic propus și aderarea la ideile / opiniile pe care acesta le propune. poemul utilitar vizează tocmai recuperarea acestui mecanism iar nu a unor formule poetice / produse finite anterioare ale acestuia - și repunerea sa în funcțiune în contextul în care evoluează omul contemporan: un apus actualizat pentru un cititor prezent. cea mai puternică trăsătură a textului poetic utilitar este însăși capacitatea sa de a nu mai fi literatură: inteligența de a nu își încorpora calitățile poetice ci de a și le exterioriza, a se descarna de toate calitățile poeticilor anterioare fără ca asta să însemne o negare ci mult mai mult: o relocalizare a acestora și, implicit, a mesajului poetic, în cititor. voi încheia reafirmându-mi convingerea că apariția unei noi generații literare este iminentă. nu știu și nici nu-mi propun să aflu atâta vreme cât eu însumi scriu în ce măsură ea există deja sau în ce raporturi valorice se află cu literatura anterioară. sunt însă de netăgăduit transformările majore de sensibilitate survenite în urma revoluției, transformări care vor antrena, cât se poate de obiectiv și natural, o transformare a textului poetic. în ce direcție? eu spun că în aceea a receptorului, a celui de lângă: o altă inimă / o altă literatură aceasta poate fi esența generației tu. .
Visualizaciones: 1156
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
La casa de la literatura | | ||||||||
| ||||||||||
|
