La triburile maya ecoul este unul din atributele marelui zeu htonian, Jaguarul. Din aceasta cauza este asociat cu muntii si animalele salbatice, in special cu tapirul, precum si cu tobele care vestesc adunarea oamenilor(THOH)
Dupa o legenda greceasca, nimfa Echo, dezamagita de iubirea ei patimasa pentru Narcis, dispretuita si vlaguita, se ascunde in paduri si pesteri, sfarsind prin a deveni o stanca in care se repercuteaza toate zgomotele; conform altor legende, Echo i-ar fi distras atentia zeitei Hera, in vreme ce Zeus facea curte surorilor ei; ar fi fost pedepsi-ta din pricina asta, devenind aceea care nici sa vorbeasca ea mai intai nu stie, nici sa taca atunci cand altul vorbeste nu poate, ci repeta doar din multe cuvinte ultimele(Ovidius, Metamorfoze, 3). Aparand in multe alte legende, ecoul pare simbolul regresiunii si pasivitatii, care pot reprezenta doar o stare trecatoare, premergatoare unei transformari. El mai evoca notiunile de dublu, de umbra, de golem.