Petrecuse cu chitara
toată vara.
Însă iată că-ntr-o zi
când vifornița porni,
Greierele se trezi
fără muscă , fără râmă,
fără umbră de fărâmă.
Ce să facă?…Hai să ceară
la Furnică, pân’ la vară,
niscai boabe de secară.
-“Pe cuvânt de lighioană,
voi plăti cinstit cucoană,
cu dobânzi, cu tot ce vrei!…”
Dar Furnica, harnică,
are un ponos al ei:
nu-i din fire darnică
și-i răspunde cam răstit:
-Astă-vară ce-ai pățit?
-Dacă nu e cu bănat.
zi și noapte am cântat
pentru mine, pentru toți…
-„Joacă astăzi dacă poți!”