Umbra unui nor aleargă.
Goana ține spre-un străfund.
Văi de aur mă îndeamnă
cum mi-e felul să-i răspund.

Umbra m-a cuprins deodată.
Cîte gînduri mă pătrund!
Înțelesuri - nențelesuri
mi se-arată, mi se-ascund.

Călătoare și răzleață -
umbra e de nor rotund.
Dar ce grea e! Colo-n ape
ea căzu pînă la prund.

Ca un freamăt mi-e aleanul
unde merg și unde sunt.
Din înalt îmi ține norul
lung, ah, lung, ison profund.

În cutreierul prin spații
cari în altele răspund,
cînte el ce în neștire
mie însumi eu mi-ascund.