Orgia și cu Moartea sunt blândele prezențe
Mult darnice-n săruturi, cu trup de taine plin,
Al căror pântec pururi virgin, drapat în zdrențe
N-a cunoscut prin vreme al nașterilor chin.

Poetul rupt de lume, în ale lui demențe
Infernului promisul, curtean fără destin,
Își află în morminte și-n lupanar esențe,
Și, fără remușcare, un pat neasasin.

Alcovul și coșciugul, bogate în blesteme,
Ne dau, pe rând, ca două prea-gemene surori
Plăceri spăimântătoare și dulcile orori.

Când mă îngropi, Orgie! vrea trupu-mi să te cheme!
Tu, Moarte, când veni-vei să-ți altoiești, frumoși,
Pe mirții săi de-o clipă, eternii chiparoși?