I

Prin douăzeci de văi și munți înzăpeziți
Singurul lucru mișcător
Ochiul merlei era.


II

Mă aflam în trei alcătuiri deodată,
Asemeni unui pom
În care stau trei mierle.


III

În vântul de toamnă se-nvârtește mierla.
Un gest zvârlit din pantomimă.


IV

Bărbatul și femeia.
Sînt una.
Bărbatul, femeia și mierla
Sînt una.


V

Ce să aleg nu știu,
Frumusețea inflexiunilor
Sau cea a insinuărilor,
Mierla în timp ce cântă
Sau imediat după.


VI

Þurțuri umplură fereastra înaltă
Cu sticlă barbară.
Umbra mierlei
O traversă înainte și înapoi.
Un sentiment
Porni pe urmele umbrei căutând
O sursă nelămurită.


VII

O, bărbați supți din Haddam
De ce visați păsări de aur?
Nu vedeți cum mierla
Umblă în jurul picioarelor
Femeilor din preajmă?


VIII

Cunosc accente nobile
Și lucide, ritmuri impunătoare;
Dar știu de asemeni
Că mierla e implicată
În ceea ce știu.


IX

Când mierla pieri din câmpul privirii
Ea trase marginea
Unuia din multele cercuri.


X

Văzând mierlele, negre
Într-o lumină verde zburând,
Chiar și cocoșii eufoniei
Ar țipa ascuțit.


XI

Trecu prin Connecticut
Într-un cupeu de sticlă;
Deodată o teamă-l fulgeră
Căci luă
Umbra echipajului său
Drept mierle.


XII

Râul curge.
Probabil zboară mierla.


XIII

Toată după-amiaza a fost seară.
Ningea
Și urma să ningă.
Mierla odihnea
În brațele cedrului.




* Traducere de Leon Levițchi