Oamenii ăștia cu sprâncene groase
(țin minte mai ales toamna) stăteau în grădini
și ascultau cuvintele unui bătrân mort pe iarbă
cu lavalieră de greiere cu sprâncene groase
și cum stăteau culcați pe spate prin grădini
cădea o toamnă ruginie peste bătrânul mort
și ei vorbeau cu limba despicată despre Matzov(alt bătrân)
"ăsta da om" ziceau lipiți de cleiul pomilor
cu ochii ruginiți pe sub sprâncenele lor groase






* Sora Fântână; Editura Eminescu; București; 1995