De obicei în fiecare naufragiu părul meu îmi servește
de lunetă și mă servesc de asemenea destul de bine de
unghii ca să-ți scriu numele pe valuri. Ceea ce mă face
să aleg aceste mijloace este între altele halucinanta lor imobilitate.


Pe totdeauna nesatisfăcută de culoarea irisului tău
pui deasupra fulgere și mătrăgună. Dar hipnotizatorul
trece și poeții și-au început lucrul încercând să-și
scoată din păr păsările de noapte. Vei lăsa ferestrele
larg deschise ca să putem călători în timpul somnului.


Aștept să trec înotător imobil și sigur
prin apa agresivă a viselor tale.

Trebuie să te ferești să spargi o oglindă. Va fi dificil
să-ți reconstituiești figura.

E pentru că jumătatea mea lichidă visează că cealaltă
jumătate fosforescentă își acoperă ochii de feldspat
pentru a-și vedea jumătatea de sânge care are o jumătate
de tigru a cărei jumătate e vegetală și așa mai departe.

Ora la care se deschid plantele carnivore
Pentru asta au paralizat trecătorii

O gaură în fereastră și văd întunericul sau mă văd
pe mine pândind cu o vampirică grije ieșirea obișnuită
a somnambulilor. E ca într-o oglindă dar mai trans-
parent mai feroce.

Cu fiecare trăsnet o stea filează. Mi se spune asta și
încă o mie de lucruri. Ne putem mira sau putem re-
începe abrutizantele noastre exerciții cu capul într-o
rădăcină.






* Culoarul somnului; 1944