Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.

Am privit la Doamna Vieții,
Eu, chiar eu, ce zbor alături de rândunele.

Verde și cenușiu îi e straiul
Dus de vânt.

Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.

Manus animam pinxit,
Condeiul meu în mână-l am

Să scriu cuvântul nimerit...
Iar glasu-mi nalțe cuvântul neprihanei!

Cine are gură să se-adape,
Din doina Lotusului de la Kumi?

Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.

Sunt flacără ce se nalță la soare,
Eu, chiar eu, ce zbor alături de rândunele.

Luna-mi ninge pe frunte
Zefirul - pe buze.

Luna-i un uriaș mărgăritar pe ape de safir,
Degetelor mele, reci apele curgătoare.

Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.


(traducere de Ion Caraion)