singurătatea mea nu are nume

în principiul meu de a fi
nu existau cuvintele,
de asemenea, nu era nici timpul
de ascultat inima
spațiilor pierdute,

atunci am înțeles

că păsările mele de cristal
au fugit,
am fost conștientă că se vor întoarce numai
dacă ascultau,
suava moleșeală a pinilor
în bemolii unui ritm
de absențe rupte.