Fată cu zurgălăi,
De floarea cărnii, sună!
Albă, din flori de lac,
Să te ridici spre lună.

Și-spre inele vechi,
Cu aurul pe lac.
În parc copaci cu smoală
În fire se desfac

Și muguri răcoroși,
Pe fir de funigel,
În unghiuri de nuele,
Clatină cercel.

Nervi înodați atârnă
Cerceii la urechi,
Pe-ale apei inele
Aștri clipesc perechi

Privesc prin trupul tău
(Ca nufărul sub lună)
Fată cu zurgălăi,
De floarea cărnii, sună!