Zac pe Dunărea-nghețată,
Mi-e carnea de răni bălțată.
M-aș sălta în sus, pe coate.
M-apasă stelele toate.
M-apasă luna pe gură,
Mă ține-ntr-o mușcătură.
A intrat luna în mine
Și mă latră ca un cîine.

Taci, lună, nu mă lătra,
Taci că ne aude lumea,
Taci, în fiare nu mă da.
Îți dau din căldura mea,
Dunărea om dezgheța
Și-om aduce primăvara.
Îți dau pești și ierbi înalte,
Îți dau plopi și ape calde.
I-auzi, inima ce-mi bate
Printre apele-nghețate.
Gheața groasă nu se ține
A trosnit gheața sub mine:
Carnea mea arde și sapă,
Mi-a intrat o mînă-n apă.
Și mă-nțeapă-n degete
Dunărea caldă cu pește.