încercuit de mii de cărți orgolioase
mă retrag păianjen domestic în gradul zero
al camerei de lucru

din fiecare colț obscur
realul mă pândește perfid cu ochi
tentaculari de caracatiță

de fac un pas către râu
apa (nevinovata apă) mă trage-n adânc
să mă înece

de calc pe pajiștea verde
iarba (nevinovata iarbă) mă-ncolăcește tandră
să mă sufoce

de mă refugiez în lectură
furnicile textului mă sărută mortal
cu cerneala lor

asaltata de primejdii multiple
mă apuc să scriu dar pe măsură ce bat la mașină
observ cum viața dispare