Fereastră, lacrimă-a pădurii
Ca peste genele de floare,
Despoi în culori jilave,
Cascada frunzelor solare,

Mi-aprinzi în suflet diamantul
De crengi prin care se strecoară,
Fărâma, păsării de umbră,
Și ceru'n margine de vară.

Săpând în somn adânca groapă
Și casca șipotului clară,
Am ridicat prin mierea zilei,
Naiul lui Pan, lipit cu ceară.