În fața casei mele te afli. Intră dacă
Măcar o dată viața un dor ți-a sugrumat,
Și-n chinuri al tău suflet de-a trebuit să tacă,
Aici vei ști cât doare un țipăt nestrigat.

Căci cine valul vieții nu l-a simțit într-însul
Cum urlă și se zbate ca marea când e rea,
Și n-a știut ce-i visul, ce-i dragostea și plânsul,
Acela o să fie străin în casa mea.

Dar, dacă vii la mine cu fruntea înnorată,
Simțind și tu că visul e greu să-l faci cuvânt,
Atunci împinge poarta și intră: o să bată
O inimă de frate în oaspetele sfânt.

Trecutul meu va crește din umbra ce se lasă.
Îți voi întinde jețul să stai. Vei asculta
Și-ți va părea o clipă că ești la tine-acasă
Și versul meu că spune povești din viața ta!