Am visat acest vis și încă-l mai visez
și-l voi visa cîndva încă o dată.
Totul se repetă întru sine, totul se va reîntrupa,
iar visul meu îl vei avea și tu.

Acolo, într-o fațetă a noastră și a lumii-ntregi
val după val se sparge-n țărm:
și-n val o stea, o pasăre, un om
val după val - real și vis și moarte.

Iar timpul nu contează. Am fost, exist, voi fi.
Nu e miracol mai mare decît Viața, iar în genunchi eu cad
în fața miracolului, singur ca orfanii,
singur între oglinzi, captiv în apa lor,
mări și orașe, sclipind și strălucind prin fum.

O mamă plînge luîndu-și pruncul pe genunchi.