În zori mă scol, câmpia e cețoasă.
Vreau soarele din turn să-l pot vedea,
Și deșteptarea sufletu-mi apasă
Ca fata ce-i acum stăpâna mea.

Când în amurg mergeam pe drum, odată,
În geam lumina licărea sfios
Și rumenă în prag ieșise-o fată
Să-mi spună că-s înalt și arătos.

Și asta-i tot... V-am spus ce-aveam a spune.
Eu nu vă cer nimica, oameni buni.
N-am așteptat să vie vreo minune,
Fiți liniștit .Nu credeți în minuni!.

2 mai 1903

Traducerea M. Djentemirov și M. Calmicu
Din volumul Versuri alese 1956