Mărunta mea persoană are atât de puțină importanță.
Iulie devine adult.
Buburuza mea mult iubită călătorește
de la glicină la floarea-soarelui.
Cerul nu e rău: ai putea să-l mângâi.
Soarele doarme în mijlocul zmeurei.
Toate ziarele-s vechi de-o jumătate de secol.
Ai putea să te-aventurezi până în cele două zări:
cea care se întinde pe pajiște,
și cealaltă mai sfioasă: o porți în suflet.
Divanul roșu ispășește greșelile tinereții.
Calul, în curte, vorbește cu muștele.
O femeie în pielea goală
a sosit în grădină
cu mâini tremurătoare.
Mai târziu, niște soldați au murit în salon.
Memoria e-apăsătoare: e o veselă
pe care n-o mai folosești, atât ți-e de teamă c-o spargi.
Vecinii zic că, la toamnă,
se va urca prețul cometelor.
Nu-mi vine să cred că fluviul
are de gând să înghită cătunul.
Fata fetei mele va împlini mâine
douăzeci de ani.
Ea îmi zice:
„Poemul nu-i nimic altceva
decât un produs cosmetic”.


Traducere Maria Banuș
Vol. „Mâine fără mine” 1994