Pe țărmul tău imperii înfloriră:
Cartagina, Atena, Roma, dar,
Când Timpul ori barbari le năruiră,
Tu ai rămas, ocean, la fel de clar.
Obrazul tău nu are-un rid măcar;
Când state-au fost sortite pustiirii,
La fel vuiește valul tău amar,
Încât apururi ochii noștri miri-i
C-arați ca-n cea dintâi clipită a Zidirii!





Traducere Aurel Covaci