Le-aude, dar nu-l mișcă nicidecum,
Căci ochii, inima, la ceas de moarte,
I-s dincolo de Dunăre acum.
Nu-i pasă că de viață se desparte,
Ci-și vede pruncii-n Dacia, departe,
Și casa lui sărmană, și nevasta...
De răzbunare n-o să aibă parte?
Sculați, popoare de din nord, năpasta
S-o scuturați, căci știți, veni și vremea asta!





Traducere Aurel Covaci