Cărăruie, cărăruie,
dorule, cărare șuie...
Tot cotind către fântână,
mergi cu nopțile de mână.
Printre lanuri de mohor
plângi cu Drumul-Robilor,
și oftezi cu Caru-Mare,
printre lanuri de cicoare.

Treci un deal și sări o vale
peste lacrimile tale.
Cobori văi și urci pieptiș,
numai prin mărăciniș,
peste inimă, pieziș...

Blestemat cine te suie,
dorule, cărare șuie.