O, anii când jucam arșice
Printre gramatici și-aritmetici,
Sau anii când citeam patetici
Pe Eminescu și pe Nietzsche!

Ce dulce prin trecut deretici…
Cum cântă orice cicatrice…
Cât freamăt poate să ridice,
Un pumn de scrum, un ghem de petici!

De sub cenușă, de departe,
Mai proaspăt vii și mai fierbinte.
Mai tineri pașii știu să poarte

Pe cel întors din umbre sfinte.
Nu, viața asta n-are moarte
Când strângi lumină din morminte.