... iar omul, un om care umbla în bărbie
(Vorbiți ca niște geamantane. Ce parcă
plecăm undeva?) Omul acela adie
über allnie... și n-o să se mai întoarcă.

Botezată fu pâcla de o mie de ori
(murise calul sub el, în cer ziua murise)
apa-i colorată și plină de flori –
unde-au pierit meduzele, de-atuncea-s abise...

O! tot compotul de măști la care n-a supt
nici leatul, nici umbra, nici șoapta...
drumul merge înainte și singur și rupt.
Mortul a luat-o la dreapta.

Voi, nimburi! voi, nimburi! voi, nimburi
de care doar pulberea trece –
vraiște la care mă-mbăt...
Mortul a luat-o-nainte, drumul fuge-ndărăt
sec, tulbure, straniu, repede, rece.

O, cel mai greu timp dintre timpuri,
cea mai grea amprentă!
Un os de copil, un cerc, o absentă
sintagmă rămasă-n omăt...

Patetice schimburi, patetice schimburi