Nu pot să dorm,
Mi s-a plâns copacul;
Visez urât.

Apar în juru-mi
Fel de fel de nopți,
Și, de spaimă, pe trunchiul meu coaja
Face riduri.

Uneori mă zvârcolesc și gem,
Și atunci trebuie să mă clatine puțin
Vântul,
Ca nu cumva să mă usuc
În somn.

Dar când mă trezesc
Văd un ochi care mă pândește
În piatra de colo,
Și aud pași de groază
Apropiindu-se.

Pe fiecare frunză care mi-a picat
De-a lungul anilor
Aud câte un pas rău
Apropiindu-se.