Poemas (0.122s) Poesía, prosa, comentarios, críticas - Literatura y Cultura Espanola
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
Agonia.Net | Reglas | Publicidad | Contacto | Regístrate | |||||||
|
|
|
|
|
|
|
| ||
 |
| ||||||||
![[ Creación ]](/images/menu/esp_CREATIVE.png){kind=small} ![[ Internet ]](/images/menu/esp_INTERNET.png){kind=small} ![[ Cultura ]](/images/menu/esp_CULTURE.png){kind=small} ![[ Sociedad ]](/images/menu/esp_SOCIETY.png){kind=small} ![[ Acontecimientos ]](/images/menu/esp_EVENTS.png){kind=small} ![[ Artes ]](/images/menu/esp_ART.png){kind=small} ![[ Libro ]](/images/menu/esp_BOOKS.png){kind=small} ![[ Polémica ]](/images/menu/esp_DIALOGUE.png){kind=small} ![[ Presa ]](/images/menu/esp_PRESS.png){kind=small} ![[ Regional ]](/images/menu/esp_REGIONAL.png){kind=small} ![[ Contact ]](/images/base.png){kind=small} |
|||||||||
 |
|||||||||
| |||||||||
|
agonia.net 
· RUBÉN DARÍO (Soneto)
Artículo 
Despre Boierism: manifest si razie
Mesa redonda
|
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-23 | [Este texto, tienes que leerlo en romana] | Inscrito en la biblioteca por Bejliu Anne-Marie Iar Ghervazi-nainte cu cîțiva pași de ei Și, fără nici o armă, Robac; și-atunci, tustrei Au tras ca la comandă-ntr-o clipă din sîneață. Cum iepurele sare ogarilor în fața, Așa sări și ursul; iar capul prăvălindu-l, Pe cele patru labe, morișcă învîrtindu-l, Din trupu-I plin de sînge, răcni grozav de tare Și Contelui căzîndu-i de-a dura la picioare, Îl azvîrle în țărînă. Și iar răcnind din foale, Din nou se mai repede și cearcă să se scoale, Cînd, vifor, peste dînsul pornitu-s-au năvalnic Și Strapcinul cel crîncen, și aprigul Ispravnic. În clipa ceea, Voischi și-a tras din cingătoare Pestrițul, răsucitul său corn de de bivol, mare, Părînd un șarpe boa; cu mîinile-adunate Ducîndu-și-l la gură; iar bucile umflate Balon păreau; și ochii aprinși, sticlind de sînge, Jumate și-i închide, adînc de pîntec suge, Plămînilor trimite din el cît aier are Și cîntă: ca un viscol, un duh făr de hotare, Trimite-n codru cornul adînca lui chemare Și muzica, ecoul i-o crește și mai tare. Tăcură vînătorii, uimiți fără să știe, De-adînca, de curata, de ciudata armonie Bătrînul, care-n codri vestit fu alteori, Le cîntă înc o dată uimind pe vînători Umpluse, înviase dumbrăvile adînci De parcă slobozise toți cîinii-n ele-atunci Vînatul începîndu-l. În cîntec, invocată Era chiar vînătoarea întreagă, prescurtată. Întîi, ca o chemare sonoră și bogată: Trezirea. Dup aceea, un geamăt după altul: Sînt cîinii care latră și hăituie vînatul, Iar tonul tot mai tare răsună cînd și cînd Ca tunetul: e focul de armă împușcînd. Tăcu; dar cornu-l ține la buze, ca și cum Tot Voischi, nu ecoul, mai sună și acum. Iar sună: cornul pare acuma, deformat Pe buzele lui Voischi: cînd mic și cînd umflat, Spre-a da fiarei voce: ba lupul, gîtul lung Părea că-i ursul cu bot căscat urlînd, Ba zimbru-al cărui muget se-mpraștie în vînt. Tăcu; dar cornu-l ține la buze, ca și cum Tot Voischi, nu ecoul, mai sună și acum. Și-a cornului chemare o poartă iar în larg Stejarului stejarul și fagul către fag. Iar sună! Par în cornu-I că zeci de cornuri sună Și strigăt de mînie și-alarma-n el adună, Și cîini, și vînătorii, și fiarele-mpreună Cînd, cornul spre înaltuir Pan Voischi și-l repede Și-un imn de biruință el norilor trimete. Tăcu; dar cornu-l ține la buze, ca și cum Tot Voischi, nu ecoul, mai sună și acum. Cîți pomi atîtea cornuri răspund prin codru-n zbor, Dontr-unu-ntr-altul, parcă trecînd din cor în cor; Mai plină melodia se-ntinse mai departe, Cu sunete mai line, mai limpezi, mai curate, Pierind apoi departe, pe-al cerurilor prag! Lăsînd din mînă Voischi, acuma, cornu-i drag Și dîndu-i drumul, cornu-i căzu la cingătoare. Umflat la fața, Voischi în razele de soare Sta plin de inspirare, cu ochii cître cer, Și ultimile tonuri prinzîndu-le, ce pier. Atuncea izbucniră, cu miile, ovașii, Aplauze și larma a mii de exclamații. Se sting încet, iar ochii și-ndreaptă fiecare Spre trupul uriașei, de-abia răpusei fiare Zăcea stropit de sînge, de gloanțe ciuruit, Cu pieptu-n iarba deasă căzut și încîlcit, Cu labele din față larg desfăcute-n cruce. Mai suflă: negrul sînge, pe nări, șiroaie-i curge, Mai crapă încă ochii, dar capul nu-și mai mișcă; Baseții-aduși de-acasă de Prezident, îi mușcă Urechile pe care le țin ca-n clește strașnic, Trăgînd de-o parte Strapcin, de cealaltă, Ispravnic, Și din gîtlej cu sete ei sîngele îl sug. Poruncă dete Voischi să li se vîre-un drug De fier, printre măsele spre-a le deschide botul. Cu paturile puștii, întorc pe față hoitul Jivinei, și din nou urale, de trei ori Răsună și se-nalță izbindu-se de nori
Visualizaciones: 734
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
La casa de la literatura | | ||||||||
| ||||||||||
|
