![]() |
Agonia.Net | Reglas | Publicidad | Contacto | Regístrate | |||||||
![]() |
|||||||||
![]() |
|||||||||
|
agonia.net ![]()
· CUANDO LA LLUVIA...
Artículo
Despre Boierism: manifest si razie
Mesa redonda
|
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-13 | [Este texto, tienes que leerlo en romana] | Inscrito en la biblioteca por Constantin Enianu Tat twam asi Fiică gingașă de rege, cînd în haina ta bogată Treci în faeton de gală și te mlădii zîmbitoare, Cum din frunzele-nfoiate rîde proaspătă o floare, Toată lumea ce te vede e de tine-nseninată. Zbori cu șase cai ca vîntul și răsai ca aurora. Cu căciulele în mînă și cu gurile căscate, Oamenii salută-n cale pămînteasca zeitate, Tu te-nchini. Te simți născută spre norucul tuturora. Dar deodată în mulțime tu fixezi ochiul tău mare. De o umbră-nfiorată e gîndirea ta cuprinsă O femeie de pe stradă și-a-nălțat privirea-i stinsă Înspre tine fără ură, fără-amor, fără păsare. Tu ? Unde te-apropii codrul se preface în grădină, Întristarea-n bucurie, bucuria-n fericire Secolii coroanei tale cu regală strălucire Pot să scoată grîu din pietre și palate din ruină. Ea ? născută-ntr-o cămară în mizerie obscură, N-auzi nici glas de mumă, nici a preoților psalme S-a trezit cu comedianții cum juca bătînd din palme, Pe-a pierzării căi părinții o-ndreptară ș-o vîndură. Ea ? De-o intra în templu sub negre boltituri Al morții spirit doară îl simte în tăcere, Căci nu-nțelege blîndul cuvînt de mîngîiere Din paginele unse a sfintelor scripturi. Ce-nseamn-acele candeli ce ard în orice colț Sub chipuri mohorîte cu-adînci și slabe fețe ? Ce-nseamn-acea cîntare pătrunsă de blîndețe, Ce împle tînguioasă puternicele bolți ? Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor ! Din valul ce ne bîntuie Înalță-ne, ne mîntuie ! Privirea adorată Asupră-ne coboară, O, Maică prea curată Și pururea fecioară, Marie ! Răpită de duiosul organelor avînt, Pe cartea cea de rugă alunec-a ta dreaptă, Iar ochii tăi cei umezi la ceruri se îndreaptă. Ea ? cade în mulțime cu fața la pămînt. * De-ai muri copil de rege de-ale florilor miroasă, Ca de marmură un înger sub boltirile înalte, Pe un catafalc depusă un popor ar plînge-ncalte, După sufletul tău dulce, după sfînta cea frumoasă. Ea ? Dacă va cădea moartă într-o noapte de beție Prin ciocnire de pahare și prin danțuri desfrînate Vre un cioclu de pe uliți va-ncărca-o-atunci în spate, Dară nici în moartea însăși liniște nu va să-i fie. Nu. Nici maiestatea morții nu sfințește pe sărac Căci scheletu-acela care a purtat ast-avuție De amar și de durere, preparat de-anatomie, Va face-un pedant dintr-însul Iar la urmă, într-un sac, Va fi aruncat în groapa cea comună. O scînteie Ce-a pierit fără de urmă. Și cu toate astea-i semeni Ca și lacrima cu roua. Parc-ați fi surori de gemeni : Două vieți în două inimi, dar o singură femeie. [1880]
Visualizaciones: 1296
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| La casa de la literatura | ||||||||||
La reproducción de cualquier texto que pertenece al portal sin nuestro permiso està estrictamente prohibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Política de publicación et confidencialidad