Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc de-odinioară ;
O, maică sfîntă, pururea fecioară,
În noaptea gîndurilor mele vină.

Speranța mea tu n-o lăsa să moară
Din inima-mi – adînc noian de vină ;
Privirea ta de milă caldă, plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară.

Străin de toți, pierdut în suferința
Adîncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic și n-am tărie.

Dă-mi tinerețea mea, redă-mi credința
Și reapari din ceriul tău de stele :
Ca să te-ador de-acum și-n veci, Marie !

[1880]