![]() |
Agonia.Net | Reglas | Publicidad | Contacto | Regístrate | |||||||
![]() |
|||||||||
![]() |
|||||||||
|
agonia.net ![]()
· Carta urgente de solidaridad para un poeta aprisionado
Artículo
Despre Boierism: manifest si razie
Mesa redonda
|
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-14 | [Este texto, tienes que leerlo en romana] | Inscrito en la biblioteca por Alexandru Gheție Nu stiu daca sunt îndeajuns poet mare să fiu papuse de ceara lânga Marat si Camille Desmoullins, să n-am inima sau fitil ca oricare lumânare pe bulevardul Montmartre în muzeul Grévin. Totuși am o inimă simplă ce bate cu desperare să intre în femeile cu sânul fierbinte si crud în care desenez cu cerneală o mare albastră închipuindu-mi că sfârcurile sunt atolii din Sud. Noaptea caligrafiez curtezanelor epitaful meu pe ferestre: Sunt condotierul Tonegaru fără spadă; mi-am tocit-o ascuțindu-mi ultimul creion să scriu cum am dat în poezie cu o grenadă. Iată, să-ți aduc de la lupta femurul meu sub balcon am trecut un fluviu ce-și sună solzii în galop arbitrar ducând în alte sfere ca pe un calareț fantastic armătura mea proletara de var. Un înger îsi desfrunzeste din aripi albul arctic amintindu-mi cum am fost un apostrof, o virgula pe cer; trist, trist, lânga tombarina cu coardele sparte aștept sa plec cu o garoafă albă la rever. Doamna, aceasta e cea din urma floare pe care mi-o arunci și de balcon îmi agăț pielea ca pe o camase deoparte sunt Soarele ce-si gasește lancile aduse din spelunci în pulpele dumitale dogorind ca niște orașe incendiate
Visualizaciones: 566
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| La casa de la literatura | ||||||||||
La reproducción de cualquier texto que pertenece al portal sin nuestro permiso està estrictamente prohibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Política de publicación et confidencialidad