Cine cântă pe țărmuri de hârtie?
Aplecat, cu pieptul peste râul
imaginilor, mă văd, încet și singur,
îndepărtându-mă de mine: litere pure,
constelații de semne, incizii
în carnea timpului, o scriitură,
dungă peste ape!

Trec printre verdețuri
îmbrățișate, pe sub ceruri limpezi,
printre insule, înaintând pe râu,
pe râul fericit care alunecă
și nu curge, gând neted.
Mă îndepărtez de mine însumi, mă opresc
fără a mă opri pe un țărm și continui
în josul râului, printre arcuri de îmbrățișate
imagini, râul gânditor.
Continui, mă aștept mai încolo, merg
în întâmpinarea mea, râu fericit
care unește și desparte
o clipă cu soare între doi plopi,
clipă ce-ntârzie pe piatra șlefuită
și se desprinde de ea însăși și continuă
în josul râului, pentru a se întâlni cu ea însăși.