În jurul meu se-agită un demon, ne-ncetat;
Sufletul mi-l înfoaie ca vîntu-n steag în bernă,
L-înghit și simt că-mi arde plămînul deîndat’
Și-l umple c-o dorință greșită dar eternă.

Și cunoscîndu-mi bine iubirea pentru Arte,
El ia uneori forma unei frumoase doamne
Și sub pretextul unei lehamite deșarte,
Buzele mi-amăgește cu filtrele infame.

Astfel el mă desparte de-a Domnului privire,
Aproape fără suflu și frînt de istovire,
În mijlocul cîmpiei Plictisului m-așează;

Și-aruncă-n ochii mei, fără nerușinare,
Uneltele mînjite ce capete retează
Și-a Nimicirii armă aflată-n sîngerare!