agonia
espanol

v3
 

Agonia.Net | Reglas | Mission Contacto | Regístrate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Artículo Comunidades Concurso Ensayo Multimedia Personales Poemas Presa Prosa _QUOTE Guión Especial

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Textos del mismo autor


Traducciones de este texto
0

 Los comentarios de los miembros


print e-mail
Visualizaciones: 6100 .



La cules de mure
poemas [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
por [Sylvia_Plath ]

2009-03-13  | [Este texto, tienes que leerlo en romana]    |  Inscrito en la biblioteca por T. Constantin Georgescu



Nimeni pe cărare, și nimic, nimic decât mure,
mure de o parte, de alta, deși mai mult către dreapta,
o cărare de mure, coborând în ocoluri, și marea
undeva la capăt, gâfâind. Murele
mari ca buricul degetului mare, oarba ca niște ochi
ebonii în gardurile vii, groase
cu sucuri albăstrii-roșiatice. Și mi se lasă pe degete.
N-am cerut o asemenea frăție de sânge ; probabil că mă iubesc.
Se așează mulțumite în sticla mea de lapte, turtindu-și rotunjimile.

Deasupra trec ciorile în stoluri negre, ca niște cacofonii –
petece de hârtie arsă rotindu-se pe un cer spart.
Doar vocea lor se aude protestând, protestând.
Nici nu mai cred că are să apară la capăt marea.
Pășunile înalte, verzi, strălucesc lumina pe dinăuntru.
Ajung la un tufiș de mure atât de coapte că e o tufă de muște,
atârnând cu pântecele verzi-albăstrii și cu voalurile aripilor pe un paravan chinezesc.
Sărbătoarea de miere a murelor le-a amețit ; se cred în cer.
Încă o cotitură și murele și tufișurile se termină.

Singurul lucru care urmează acum este marea.
Dintre două dealuri un vânt brusc se deschide spre mine ca o pâlnie,
plesnindu-mă peste față cu fantomele rufelor lui.
Dealurile aceste sunt prea verzi și dulci ca să aibă gust de sare.
Urmez poteca oilor printre ele. Un ultim cot mă aduce
pe fața dinspre miazănoapte a dealului, și fața e o stâncă portocalie
privind în gol, spre nimic altceva decât un gol mare
cu lumini albe de cositor și un vuiet de argintari
bătând, ciocănind mereu un metal neîmblânzit.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii La casa de la literatura poezii
poezii
poezii  Busca  Agonia.Net  

La reproducción de cualquier texto que pertenece al portal sin nuestro permiso està estrictamente prohibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Política de publicación et confidencialidad

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!