Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopata de rumena paine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru vazduhul tau liber de maine,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Pentru sangele neamului tau curs prin santuri,
pentru cantecul tau tintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tau pus în lanturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Nu pentru mania scrasnita-n masele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zari si-o căciula de stele,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Asa, ca să bei libertatea din ciuturi
si-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
si zarzarii ei peste tine să-i scuturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Si ca să pui tot sarutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ti ies inainte,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Ridica-te, Gheorghe, pe lanturi, pe funii!
Ridica-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Si sus, spre lumina din urma-a furtunii,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!