In temnita umeda zac zavorat
Un soim, in robie de mic, amarat,
Tovaras al meu, ciuguleste-un hartan
De carne, batand din aripi langa geam.

Se opreste si capul spre geam intorcand,
El parca ghiceste ascunsul meu gand.
Din ochi ma indeamna tipand, ca si cum
mi-ar spune: “E vremea sa mergem la drum!

Si tu ca si mine vrei liber sa zbori.
Sa mergem spre muntii cu piscuri in nori,
Spre marea albastra, pe unde mereu
Cutreiera slobod doar vantul … si eu!”