Poemas (0.028s) Poesía, prosa, comentarios, críticas - Literatura y Cultura Espanola

agonia Agonia.Net | Reglas | Publicidad Contacto | Regístrate


romana Poetry, prose, essays, comments, poems - International Culture and Literature english Poetry, prose, essays, comments, poems - International Culture and Literature francais Poetry, prose, essays, comments, poems - International Culture and Literature italiano Poetry, prose, essays, comments, poems - International Culture and Literature deutsch Poetry, prose, essays, comments, poems - International Culture and Literature espanol Poetry, prose, essays, comments, poems - International Culture and Literature



[ Creación ][ Internet ][ Cultura ][ Sociedad ][ Acontecimientos ][ Artes ][ Libro ][ Polémica ][ Presa ][ Regional ][ Contact ]

poezii



 
Condamnati ::


Condamnati
poemas [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
por Adrian Paunescu [Adrian_Paunescu]

2004-01-31  | [Este texto, tienes que leerlo en romana]    |  Inscrito en la biblioteca por Catalina Stanescu



Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit,
mi-ar fi prea mult si-o gaura de sarpe
sã merg în ea, tacut si umilit.

Ce sã mai cânt. când au venit piratii
si apele din matci ni le-au furat,
o lacrima fiintei mele dati-i
si-o s-auziti de omuI scufundat.

M-as ineca, m-as stinge si m-as duce,
sã mã zdrobeasca ritmuri pe-o sosea,
nici nu mai am nevoie de o cruce,
mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea.

Eu, sclavul trist al harpei mele tristre,
prapadul intinzindu-se il vad
si nu mai e nimic sã mai reziste
acestei sinucideri în prapad.

De n-as avea puterea diavoleasca
sã inteleg ca totul a cazut,
dar vin heralzii cinici sã-mi izbeasca
scrisorile prapadului de scut.

Prietenii mã ocolosc de frica,
probabil mã considera ciumat,
eu insumi scriu acum la lampa mica
sã nu mã vada cei care se bat.

Iubire ? Vis de miine ? Regasire ?
N-au gizii mei un minim interes
povesti cu dulci iluzii sã-mi insire
din starea condamnatului sã ies.

Se pregateste marele exemplu !
Acela, zic Casandrele, sint eu !
Ca un berbec am sã mã duc în templu.
Murind, macar s-ajung la Dumnezeu.

Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu, cântaretul soarelui din nord,
de-aicea, dintr-o gaura de Sarpe,
rostesc un acatist si-un dezacord.

Ce sã mai cânt ? Doar calea pin-la gide !
Ce sã mai cânt ? Pe voi, ca pe eroi ?
Imi vine si a plânge si a râde
ca nu exista cale inapoi.

Voi nu vedeti ea nu mai aveti tara
si ca straini vi-s pruncii, cobitori,
invata ei ceva pe dinafara,
dar n-au pãrinti, ei au meditatori.

Voi nu simtiti ca nu mai aveti ape ?
V-au luat piratii tot pe vasul lor
si iata, din aproape în aproape,
noi sintem un pustiu nemuritor.

Din harpa mea ridicola si tandra
involuntar un cântec fãrã rang
te cheama lângã mine, hai Casandra,
saruta-mi gitul gata pentru streang.

1981 - 1983


.  |




printe-mail

Visualizaciones: 842


.Traducciones de este texto:


  Los comentarios de los miembros:






 
shim La casa de la literatura shim
shim

Agonia  Busca  Agonia.Net  Foro  

La reproducción de cualquier texto que pertenece al portal sin nuestro permiso està estrictamente prohibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Política de publicación et confidencialidad

Poemas (0.030s) Poesía, prosa, comentarios, críticas - Literatura y Cultura Espanola

# You own a cultural website? Join the Cultural Topsites!