S-a stins viata falnicei Venetii.
N-auzi cantari, nu vezi lumini de baluri:
Pe scari de marmura, prin vechile portaluri.
Patrunde luna, inalbind peretii

Okeanos se plange pe canaluri...
El numa-n veci e-n floarea tineretii,
Miresei dulci i-ar da suflarea vietii,
Izbeste-n ziduri vechi sunand din valuri.

Ca-n tintirim tacere e-n cetate
Preot ramas din a vechimii zile,
San Mare sinistru miezul noptii bate.

Cu glas adanc, cu graiul de Sibile.
Rosteste lin in clipe cadentate:
"Nu-nvie mortii - e-n zadar, copile!"