Poemas (0.029s) Poesía, prosa, comentarios, críticas - Literatura y Cultura Espanola
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
Agonia.Net | Reglas | Publicidad | Contacto | Regístrate | |||||||
|
|
|
|
|
|
|
| ||
 |
| ||||||||
![[ Creación ]](/images/menu/esp_CREATIVE.png){kind=small} ![[ Internet ]](/images/menu/esp_INTERNET.png){kind=small} ![[ Cultura ]](/images/menu/esp_CULTURE.png){kind=small} ![[ Sociedad ]](/images/menu/esp_SOCIETY.png){kind=small} ![[ Acontecimientos ]](/images/menu/esp_EVENTS.png){kind=small} ![[ Artes ]](/images/menu/esp_ART.png){kind=small} ![[ Libro ]](/images/menu/esp_BOOKS.png){kind=small} ![[ Polémica ]](/images/menu/esp_DIALOGUE.png){kind=small} ![[ Presa ]](/images/menu/esp_PRESS.png){kind=small} ![[ Regional ]](/images/menu/esp_REGIONAL.png){kind=small} ![[ Contact ]](/images/base.png){kind=small} |
|||||||||
 |
|||||||||
| |||||||||
|
agonia.net 
· Carta urgente de solidaridad para un poeta aprisionado
Artículo 
Despre Boierism: manifest si razie
Mesa redonda
|
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-04-09 | [Este texto, tienes que leerlo en romana] | Inscrito en la biblioteca por Camelia Petre Luis de San Angel, rămâi cu mine Mărturisind pân va pieri de ape Cuvântul meu. Tu care mi-ai adus ruga Reginei într-o vreme de-ndoieli; Căci am văzut ce n-ar putea să nege Nici înțeleptul, nici un clovn sperjur; - Și ție, prietene, Juan Perez, Și ție China înapoi ți-o dau! Suie-n amurg pe luciul mării valuri; Sunt nevăzute valve ale mării, - Șuvoaiele pătrund prin coridoare Și lacom spre străfunduri se reped. Din caravela soarelui lumina Noi zori în Indii-n urma noastră duce De-abia găsit, imperiul ar pieri, O clipă vasul de ni s-ar opri! Genova-mi vine-n minte; adevărul Acum știut, care m-a exilat, Mai tare mă susține până zorii Vor limpezii hotaru-ntâi văzut, - Pământul mare-al Hanului Apoi Credința, nu nechibzuita frică Mă-mpinse-n val Și respirând minunea Văd primul palmier pe primul deal. Și-am ancorat, Marile Păsări Albe! Strigau. (Madre Maria, măcar una Dintre corăbii, du-o înapoi; Ferește-ne cu-albastrul tău veșmânt!) Plutind în sticlă, alte mărturii Le-am aruncat în vânt cu pânze strânse; Alt uragan va cere alt zălog... Căci între-aceste două lumi, o alta, A apei, cruntă, va proba cuvântul; Revolta iată năucește râsul. Din inimi umbra somnul îl retează, Și paloșul maur chiar mai departe De carne, în cădere ar pătrunde. Sub al furtunii bici și freamăt, iată Suspinul tainic, și de-abia simțit Frângând abisul, toarnă vânt în valuri; Trec șiruri infinite; - apoi ochii, Flămânzi se cască-n valurile negre, Cresc și cuprind această semilună, De soare, mărginită-n limbi de foc; Par perle șopotind în mâini de Doge, - Dar nu al giuvaerelor delir! Din vest ia-i marea esticului țărm, Fernando, însă milei te supune! - De prazi belșugul, Isaia-apare Pe țărm cu grea prezicere de foame! *** În dinți de sare, ierburile groase Lunecătoare, trag pământul poate La Saltes Bar mâine luna ne va duce Și-n Palos cel scăpat de-un lung război. O rugă suie-nconjurând catargul; Și ape negre prova o împing. Tu care, despărțit, dormi pe-al Tău trup, Ca-n ape calea nașterii și-a morții, Și între ele cu iubire crudă A omului parabolă sporești, - Închizitor! Cuvânt de neștiut Despre Mormântul Lănțuit și Rai; Albastră arde pânza-n piscul mării, Un adevăr supus însingurării. Tu ce cu vâsla și catargul sus Jertfești corăbii, în al cărui ochi Dintâi înoată ale Gangelui Scânteietoare seniorii apari În al furtunii foc sfințit granatul Din Teneriffe un nor de flăcări mare, Grăbind prin noapte drumul către Han; Te Deum laudamus, rodirii tale! Distanța amplă timpul o exploră, Un ac în zare, nordul suspendat Supus de gânduri duce la credință, Și ia din drum pericolul ascuns: Voința ta în noaptea-aceea leagă Saturn de Lună-n roată de safir, Al mersului tău cerc scânteietor! Elohim, ți-aud pasul sunător! În cercuri sfinte brâiele cerești Trimit corăbii-n luciul depărtat Al undelor de grâu tăcut pe câmpuri; Grâul cunoașterii; - pe fruntea ta Acum sub glugă nemaităinuită - Arde Coroana! sprijinite-n poli, Pieziș cu pânze grele se-ntretaie Meridiane depănându-ți vrerea Mereu alt țărm întrece iar dorința! și-n suflet noi regate se-nfioară Te Deum laudamus O, Tu, Mână de Foc.
Visualizaciones: 701
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
La casa de la literatura | | ||||||||
| ||||||||||
|
