Lucrarea atribuită lui Hermes Trismegistus

Cel mai mare rău pentru om este acela de a nu-l cunoaște pe Zeu

1. Încotr-o sunteți purtați, o, oameni, îmbătați de vinul tare al ignoranței? Pe care, văzând că nu-l puteți îndura, de ce îl vărsați din nou?
2. Ridicați-vă, treziți-vă și priviți iar în sus cu ochii inimii voastre, iar de nu puteți face aceasta cu toții, faceți-o totuși cât mai mulți.
3. Căci răutatea ignoranței învăluie pământul întreg și corupe Sufletul, îl ferecă în Trup, și nu-i îngăduie să se înalțe la Cerurile mântuirii.
4. Nu vă lăsați duși de Marele Curent, ci înfruntați șuvoiul cu toată puterea voastră, ca să puteți dobândi Cerul Preafericit.
5. Căutați pe acela care vă poate conduce și îndruma spre poarta adevărului și a cunoașterii, unde lumina clară este pură, neîntinată de întuneric, unde nimeni nu e cuprins de beție, ci toți sunt treji, și, inimile lor, privesc în sus către el, a cărui plăcere este să fie văzut.
6. Căci el nu poate fi auzit cu urechile, nici văzut cu ochii, nici exprimat în cuvinte, ci numai în minte și inimă.
7. Însă mai întâi trebuie să sfâșii în bucăți și să răzbați prin veșmântul pe care îl porți, prin țesătura ignoranței, ea este temeiul oricărui rău, lanțul corupției, vălul întunecat; moartea vie, stârvul supus simțurilor, hoțul dinlăuntrul nostru, care, prin ceea ce iubește în noi, ne urăște, ne pizmuiește.
8. Acestea sunt veșmintele dureroase cu care ești îmbrăcat, care te apasă și te trag în jos, prin ele însele, făcându-te să privești mai puțin în sus și să vezi frumusețea adevărului și binele care odihnește acolo, ar trebuie să urăști ticăloșia acestui veșmânt și să înțelegi capcanele pe care ți le întinde.
9. De aceea, el silește să facă bune acele lucruri care par a fi și pe care le percep simțurile; iar lucrurile care sunt adevărate el le ascunde și le învăluie în materie, umplând ceea ce el îți arată ție cu plăcere dușmănoasă, ca tu să nu poți nici să auzi ceea ce ar trebui să auzi, nici să vezi ceea ce ar trebuie să vezi.