sufletul tău e ca o zi de paște,
în care îți e frică să te-mbeți,
prin care trec, nedeslușit, poeți,
iar Phoenixul de aur nu renaște,

spre-a ne aduce-n zori eternitatea,
ca pe-o cafea fierbinte, lângă pat,
servită de subrete voluptoase
Adamului pe veci încornorat