|
Biografía Garcilaso de la Vega
Garcilaso de la Vega (Toledo, entre 1498 —quizá algunos años antes a partir de 1494— y 1503 – Le Muy, Condado de Niza, Ducado de Saboya, 14 de octubre de 1536) fue un poeta y militar español del Siglo de Oro, considerado uno de los escritores en español más grandes de la historia.
***
Garcilaso de la Vega (n. 1501 sau 1503, Toledo - d. 14 octombrie 1536, Le muy, Franța) a fost un poet și militar din „Secolul de aur” spaniol. Este considerat unul din cei mai mari scriitori de expresie spaniolă din istorie.
Garcilaso de la Vega era descendent, din partea tatălui, a lui Íñigo López de Mendoza, marchiz de Santillana, iar, din partea mamei, a lui Fernán Pérez de Guzmán. S-a născut probabil la Toledo, conform unora în 1501, și a altora în 1503. A rămas orfan de tată și a primit o educație riguroasă la Curte, unde l-a cunoscut în 1519 pe cel care avea să fie bunul său prieten, cavalerul catalan Juan Boscán. Cu siguranță că lui Boscán i se datorează aprecierea pe care Garcilaso o avea pentru lirica valencianului Ausiàs March, care a influențat într-o anumită măsură opera lui Garcilaso.
Garcilaso a intrat în 1520 în serviciul regelui Carol I al Spaniei, în calitate de membru permanent al gărzii regale. A învățat greacă, latină, italiană, franceză, muzică și scrimă. A avut o aventură cu o doamnă din Comunitatea toledană, care i-a dăruit un fiu, recunoscut postum. În anii următori a luptat în războiul Comunităților și a fost rănit; a participat de asemenea în asediul orașului său natal (1522); la sfârșitul lui 1522 a pornit alături de Juan Boscán și Pedro de Toledo, viitor vicerege al Napoli, într-o expediție de ajutorare care avea drept scop (neatins) evitarea căderii insulei Rodos în mâna turcilor; a fost grav rănit.
Întors în Spania, a fost numit cavaler al Ordinului Santiago, iar în 1524 s-a luptat cu francezii cu ocazia asediului de la Fuenterrabía. După ce s-a întors la Toledo, s-a căsătorit în 1525 cu Elena de Zúñiga, dama doñei Leonor, sora lui Carol Quintul; astfel Garcilaso a ajuns să facă parte din suita acesteia. Din acea perioadă datează primele sale poeme, bazate pe estetica liricii cancionerelor, de care se va dezice după puțin timp; este de asemenea guvernator al orașului său natal pentru un timp.
În 1527 însoțește Curtea într-o călătorie spre diferite orașe spaniole, și se îndrăgostește platonic de o damă portugheză a reginei, Isabel Freyre, pe care o cântă, sub numele anagramat Elisa, în versurile sale inspirate de ea. Aceeași damă este destinatara versurilor amicului său, poetul și diplomatul portughez Francisco Sa de Miranda, unde este numită Celia. În 1528 Garcilaso își dictează testamentul în Barcelona, unde recunoaște paternitatea fiului său ilegitim și destinează o sumă mică de bani pentru educația lui; puțin după aceea îi înmânează lui Boscán o colecție a operelor sale, pentru a fi revizate, după care pleacă la Roma, unde asistă în 1529 la încoronarea ca împărat a lui Carol Quintul, și de asemenea luptă cu vitejie împotriva francezilor pentru cucerirea Florenței (1530). Este numit pentru scurt timp ambasador în Franța. Dar cum a servit drept martor la nunta unui nepot de-al său (1531), care era fiul fratelui lui Garcilaso, comunerul Pedro Laso, împăratul a fost dezgustat de participarea lui Garcilaso și a ordonat arestarea sa. A fost arestat în Tolosa și s-a decis exilarea sa pe o insulă a Dunării, aproape de Regensburg, care a fost descrisă de poet în „Canción III”. Intervenția lui Pedro de Toledo, pe atunci deja vicerege de Napoli, în favoarea lui Garcilaso, a fost crucială : profitând de faptul că în acei ani turcii începeau să amenințe Viena, Pedro de Toledo l-a convins pe împărat că era nevoie de Garcilaso, care a fost mobilizat să-l ajute pe ducele de Alba. Astfel, poetul a abandonat Dunărea în 1532, unde era oaspetele baronului György Cseszneky, castelan de Gyõr, și s-a stabilit în Napoli.
***
Garcilaso de la Vega (Toledo, c. 1501– Le Muy, Nice, France, October 14, 1536), was a Spanish soldier and poet. The prototypical "Renaissance man," he was the most influential (though not the first or the only) poet to introduce Italian Renaissance verse forms, poetic techniques and themes to Spain. His exact birth date is unknown, but estimations by scholars put his year of birth between 1498 and 1503.
Garcilaso was born in the Spanish city of Toledo. His father, Pedro Suárez de Figueroa, was a noble in the royal court of the Catholic Kings. His mother's name was Sancha de Guzmán. He had six brothers and sisters: Leanor, Pedro, Fernando, Francisco, Gonzalo, and Juana. Garcilaso was the second-oldest son which meant he did not receive the mayorazgo (entitlement) to his father's estate. However, he spent his younger years receiving an extensive education, mastered five languages (Spanish, Greek, Latin, Italian and French), and learned how to play the zither, lute and the harp. After his schooling, he joined the military in hopes of joining the royal guard. He was named "contino" (imperial guard) of King Carlos I (also Carlos V of the Holy Roman Empire) in 1520, and he was made a member of the Order of Santiago in 1523.
There were a few women in the life of this poet. His first lover was Guiomar Carrillo with whom he had an illegitimate child. He had another suspected lover named Isabel Freire, who was a lady-in-waiting of Isabel of Portugal. In 1525, Garcilaso married Elena de Zúñiga who served as a lady-in-waiting for the King's favorite sister, Leonor. Their marriage took place in Garcilaso's hometown of Toledo in one of the family's estates. He had six children: Lorenzo, an illegitimate child with Guiomar Carrillo, Garcilaso, Íñigo de Zúñiga, Pedro de Guzmán, Sancha, and Francisco.
Garcilaso's military career meant that he took part in the numerous battles and campaigns conducted by Carlos V across Europe. His duties took him to Italy, Germany, Tunisia and France. In 1532 for a short period he was exiled to a Danube island where he was the guest of the Count György Cseszneky, royal court judge of Gyõr. Later in France, he would fight his last battle. The King desired to take control of Marseille and eventually control of the Mediterranean Sea, but this goal was never realized. Garcilaso de la Vega died on October 14, 1536 in Nice, France after suffering 25 days from an injury sustained in a battle at Le Muy. His body was first buried in the Church of Santo Domingo in Nice, but two years later his wife had his body moved to the Church of San Pedro Martir in Toledo.
|
Textos Recomendados
