„Nu vă temeți de suferință! Suferința este singurul plug care desfundă pământul împietrit al inimii pentru a primi sămânța harului.

La Aiud, în celula înghețată, unde pereții lăcrimau de frig și zăpada se așternea pe scândura goală, am trăit cele mai înalte clipe de libertate. Când gardianul trântea ușa de fier și punea zăvorul, lumea credea că suntem zăvorâți. Dar noi atunci ne deschideam cerului! În clipa în care nu mai ai nimic de pierdut — nici haine, nici pâine, nici nume, nici sănătate —, Îl găsești pe Hristos întreg.

Nu poți birui răul cu ură. Dacă răspunzi la ură cu ură, ai fost deja înfrânt de temnicerul tău. Marea victorie în celulă nu era să supraviețuiești trupește, ci să poți îngenunchea pe cimentul ud și să te rogi cu lacrimi fierbinți pentru cel care tocmai te bătuse cu cruzime. În clipa aceea, lanțurile se topeau. În clipa aceea erai cu adevărat un om liber.”


Mărturisire despre Cruce și Libertate – „Închisoarea ca munte al Schimbării la Față”
Notă editorială: Fragment autobiografic și teologic despre anii de temniță grea de la Aiud și puterea transfiguratoare a suferinței asumate fără ură.