Scrisoare pastorală – „Trăirea clipei prezente”
Notă editorială: Meditație existențială despre timp, amânare și valoarea infinită a fiecărui minut de viață trăit conștient.

„Tragedia omului contemporan este că trăiește ori în trecut, plângându-și rănile, ori în viitor, făurindu-și iluzii. Și astfel pierde singurul lucru pe care îl are cu adevărat în palmă: prezentul.

Trecutul este o arhivă închisă, iar viitorul este o făgăduință pe care nu știi dacă o vei mai apuca. Singura clipă în care ești stăpân, singura clipă în care Îl poți îmbrățișa pe Hristos și poți iubi pe aproapele tău este acum. Nu lăsa pe mâine o privire caldă, o iertare cerută sau o faptă bună! Mâine s-ar putea să fie prea târziu, iar cel căruia voiai să-i spui o vorbă bună să nu mai fie, sau să nu mai fii tu.

Trăiți fiecare ceas ca și cum ar fi ultimul pe acest pământ și cel dintâi din veșnicie! Când trăiești așa, viața capătă o greutate divină, iar frica de moarte dispare cu desăvârșire.”