La inceputul lunii februarie 2001 am primit, prin deosebita generozitate a domnului Hakan Hallberg, Assistent Librarian la biblioteca Universitatii din Uppsala, sectia „Manuscript and Music“, copiile a 54 de scrisori trimise de Mircea ELIADE lui Stig WIKANDER (1908-1983) in perioada 1948-1977. Scrisorile au o caligrafie progresiv transformata, constant lizibila, acoperind atit intervalul „noii vieti“ incepute de ELIADE la Paris, cit si parte din cel petrecut dincolo de ocean, la Chicago.
Am ales pentru Observator cultural citeva scrisori contemporane, succesiv, insemnarilor din Jurnalul lui ELIADE, despre intilnirile cu Stig WIKANDER, caruia succintele retrospectii, avare in detalii, nu reusesc sa ii confere decit un profil mai degraba enigmatic. O facem cu gindul de a recompune o imagine mai deplina a unei relatii.
Am renuntat sa incarcam textul scrisorilor traduse din franceza cu note explicative sau complementare, lasindu-i cititorului bucuria de a surprinde un fapt nebanuit, dens si amplu, esential pentru aceste rinduri epistolare – prietenia dintre Mircea ELIADE si Stig WIKANDER. Urmatoarele volume ale revistei de istorie a religiilor Archævs, incepind cu nr. IV (2000), fasc. 3 si 4, vor gazdui variantele originale atit ale scrisorilor lui ELIADE, cit si ale celor trimise de WIKANDER (cite s-au pastrat in arhiva lui ELIADE pina in septembrie 1985, cind fotocopiile i-au fost cedate lui Mircea HANDOCA, prin a carui bunavointa vor aparea alaturi de cele ale lui ELIADE), publicate pentru prima oara, insotite de cite un studiu introductiv, note si comentarii edificatoare pentru intelegerea mai adecvata a comuniunii celor doi savanti.

Mihaela TIMUS


62 bis rue de la Tour, Paris 16e
7 noiembrie 1950

Dragul meu prieten,

Sa nu va surprinda noua mea adresa! Este provizorie – desi providentiala. Un medic pe care il intilnisem la Congresul de la Fontainbleau, doctorul René Laforgue (psihanalistul), aflind ca nu pot lucra intr-o camera de hotel, cu amabilitate mi-a pus la dispozitie apartamentul sau pentru a locui cit timp lipseste, i.e. pina pe 15 ianuarie. Astfel se face ca ne-am mutat fara sa stam pe ginduri (ca pasarile!) si, in sfirsit, am o camera de lucru si sper sa pot relua nefericita mea carte despre samanism. Dar nu inainte de a fi incheiat o serie de lucruri marunte care imi otravesc viata si imi disperseaza fortele (deh! destul de limitate in ultima vreme!). De fapt, a trebuit sa scriu textul comunicarii de la Congresul de la Fontainbleau, sa redactez un articol pentru Critique (despre intilnirile de la Eranos) si ma stradui sa umplu 30 de pagini despre religiile turco-mongole (!!) pentru o Enciclopedie orientala (si de vulgarizare) condusa de Giuseppe Tucci. Toate astea ma infurie si ma demoralizeaza in cel mai inalt grad – dar am invatat sa ma resemnez si chiar sa zimbesc dinaintea „terorilor“ Istoriei (asteptind, bineinteles, ca aceasta majuscula sa ma striveasca intr-o zi...).

Am fost foarte fericit primind scrisoarea dvs., desi vestile pe care mi le-ati dat despre familia dvs. nu erau citusi de putin incurajatoare. Dar sa speram ca gripa familiala va va cruta in cele din urma!...
Imi amintesc cu nostalgie frumoasele zile de toamna 1949 cind eram vecini si aveam prilejul sa va intilnesc adesea. Cum n-am stiut sa profit de prezenta dvs. la Paris! Intrucit dumneavoastra sinteti dintre acei rari savanti care au avut modestia de a-si depasi specialitatea!... Si, in plus, sinteti curios – iar savantii (cum spunea Anatole France) nu sint curiosi. Invatind sa va cunosc, am inceput sa va inteleg soarta. Sarmanul meu prieten, cu inteligenta si stiinta noastra nu se poate „face cariera“ – nici in Suedia, tara atit de civilizata... In ceea ce ma priveste, nu vad nici o posibilitate de a parasi acest cerc predestinat…

Va multumesc inca o data pentru invitatia de a prelua lectoratul limbii romane. Cred ca v-am explicat de ce nu pot sa il accept! Vreau cu orice pret sa termin cartea despre samanism. Daca imi mai ramine timp sa fac si altceva, as incerca sa scriu o carte mica despre L’Homme comme symbole. Dar ma indoiesc, sint destul de dezamagit de eruditie si cred ca am comis o mare crima impotriva mea abandonind literatura. Orice s-ar intimpla, vreau sa imi „lichidez“ cercetarile de istoria religiilor inainte de a face altceva (bunaoara, sa emigrez in Argentina, unde se afla fiica mea vitrega, si sa imi caut norocul in agricultura!...). De aceea ezit chiar si fata de invitatia lui Tucci de a preda un curs la Roma. As face-o doar daca cartea ar fi gata.
Dar i-am scris lui Herescu si cred ca el va accepta sa mearga in Suedia pentru un semestru – si chiar mai mult. Adresa lui este: N.I. Herescu, 17 rue Théodore de Banville, arondismentul 17. De altfel, va va scrie el insusi. Dupa cum stiti, a fost profesor de literatura latina la Bucuresti si Lisabona. Se intereseaza mai ales de poezia latina si de stilistica, dar are pregatirea lingvistica necesara pentru a preda romana...

In privinta articolelor pentru ziarele suedeze, iata la ce ma gindesc: v-as putea trimite unul despre intilnirile de la Ascona. Nu vreau sa scriu despre C.V. Gheorghiu, intrucit omul m-a dezamagit mult: a depasit de departe ingratitudinea fata de tara sa (a refuzat, bunaoara, sa ajute citiva studenti tuberculosi, desi are parte de un noroc considerabil...); este aproape nebun. Cioran are geniu si este un mare scriitor, dar opera sa este dintre cele mai nihiliste din cite exista si este dificil sa vorbesti despre ea in ziare. In orice caz, voi gasi cu usurinta alte subiecte. Mi-ati putea indica numarul necesar de pagini? (pagini ca acestea).
Viitorul nu se arata prea incurajator, dar sfirsim prin a ne obisnui cu orice, chiar si cu catastrofa. Sper sa cistig ceva bani cu romanul meu La Nuit Bengali (= Maitreyi), din care va trimit un exemplar. Am pierdut adresele editorilor suedezi pe care mi le-ati dat odata. Ati putea sa mi-l indicati pe cel care ar fi cel mai „deschis“ fata de un roman ca al meu? Se vinde destul de bine in Franta, iar critica este extrem de favorabila. Lucru important: indianistii nu au fost ofensati – il considera un „document autentic“ despre viata moderna din Bengal...

Mai sper inca sa obtin o subventie de la Caisse de la Recherche Scientifique; sper doar, caci intrigile pot triumfa intotdeauna...
Nu imi spuneti nimic despre cartea dvs. Textul de la Amsterdam si articolul pe care mi l-ati dat m-au interesat enorm. Astept cartea dvs. pentru a scrie un articol lung in Critique, unde voi vorbi si despre „opera dvs. completa“.
L-am intilnit pe Dumézil. Si-a revenit dupa perioada de melancolie, dar nu redacteaza tot timpul. Crede ca, pentru moment, nu are nimic de spus. Sint sigur ca aceasta perioada de sterilitate va trece cit de curind. Este o noua criza de crestere, chiar daca nici Dumézil nu se indoieste de asta...
Sotia mea este fericita sa se poata misca printr-un culoar, o bucatarie si trei camere! Ii transmite doamnei Wikander si dvs. insiva complimentele sale. Omagiile mele doamnei Wikander si, foarte prieteneste, dvs.,

Mircea ELIADE

* * *

Paris, 7 august 1952

Dragul meu prieten,

Va multumesc pentru buna dvs. scrisoare si pentru trimiterea cartii lui Abrahamsson. Am parcurs-o in viteza, inainte de a proceda la o lectura atenta: din punctul meu de vedere, este deceptionanta; cit de inteligent si „stimulating“ imi pare Baumann!... Dar, in tot cazul, este utila pentru materialele pe care le aduna. (Si acum o observatie malitioasa: am recunoscut in Abrahamsson elevul lui Widengren: nu imi face onoarea de a ma cita macar o data, desi il citeaza pe E.O. James si alti eiusdem farinæ in legatura cu mitul. Or, imi pare ca adusesem, in Traité si Le Mythe de l’Éternel Retour, anumite precizari pe care, de atunci, le stiu folosite din belsug, dar atit de rar citate ca fiind ale mele... Dar, in fine, lucrul este bine cunoscut. Sa trecem!...)

Intrucit vad ca nu acceptati sa va restitui banii va propun citeva carti, la alegerea dvs. Am la dispozitie volumul din Études Carmélitaines, Mystique et Continence; ce ati dori? Daca nu, spuneti-mi cu sinceritate ce carte franceza va intereseaza: pot sa o cumpar cu o reducere destul de mare (30%).
Iata adresa lui Höfler: Grünwald über München, G. von Seidlstrasse 56. Acum este in vacanta, in Austria, dar nu imi inchipui ca posta il urmeaza. Acum citeva zile v-am trimis (deja) extrasele sale. Am adaugat articolul meu din Eranos Jahrbuch XX. (Contine o singura observatie interesanta, cu privire la paradoxul legat de ksana, care poate deveni moment favorabil, kairos – dar nu am dezvoltat aceasta analiza.)
Este ciudat ca si dumneavoastra ati citit Papini in liceu: e chiar cazul meu. Un uomo finito a fost prima mea carte italiana; de altfel, am invatat italiana pentru a putea citi restul cartilor sale. Si am fost entuziasmat – la 16 ani! – de ale sale Stroncature. Am continuat sa il citesc, desi admiratia mea juvenila a scazut considerabil. Dar ramine autorul favorit al adolescentei mele si acest lucru conteaza...

In ceea ce priveste Images et Symboles, din pacate nu este decit o culegere factice a citorva studii, precedata de o introducere si completata cu un capitol despre Simbol si Istorie. In acest din urma capitol nu atac problema frontal: ar fi subiectul unui volum gros. Ma multumesc sa comentez citeva exemple (simbolismul baptismal, simbolismul Arborelui Lumii = Cruce) pentru a degaja in ce masura un simbol ecumenic este modificat de o religie istorica (in primul meu caz, tipologia botezului isi proiecteaza simbolismul intr-o istorie sfinta – Vechiul Testament – si atunci pune problema daca aceasta continuitate istorica aboleste in mod real sensul „universal“ al unui simbol). Ma entuziasmeaza colectia dvs. de simboluri: pornind de la un asemenea dosar se va putea ataca intr-o zi problema simbolismului. Sper ca eu insumi sa revin asupra anumitor aspecte ale problemei (mai ales in ce priveste mitologiile mortii).
Aflu de existenta cartii lui Ringbom. La intoarcerea mea din Elvetia, o voi cauta. Pacat ca nu am stiut in timp ce eram la Lund; poate as fi cumparat-o, pentru mine sau pentru Lavastine. (Ma intereseaza orice carte – „mina de informatie“: ma gindesc tot timpul la Romania. Trebuie sa avem la dispozitie cel putin anumite dosare complete, caci bibliotecile au fost „purificate“ si, in plus, dupa 1948, nu a mai intrat nici o carte occidentala...)

Dar Nostalgie du Paradis va contine mai putin decit o indica titlul sau. Cred ca v-am vorbit despre asta intr-o dupa-amiaza, la Lund: ma intereseaza mai ales recuperarea (simbolica) a conditiei „paradisiace“ (dominare a animalelor, limbaj al animalelor, ascensiune celesta, intilnire directa cu Dumnezeu etc.) decelabila in sedintele samanice: pun in legatura aceasta recuperare efemera (si extatica!) a unei situatii care, potrivit miturilor, era naturala si generala in illo tempore (cind oamenii ajungeau usor la Cer prin intermediul muntelui, arborelui, lianei etc.; cind Dumnezeu era aproape si accesibil etc.) cu mistica crestina, arat ca aceeasi situatie se repeta in mistica crestina (Sfintul regaseste intr-un fel conditia lui Adam inainte de cadere; viata mistica = recuperare a Paradisului etc.). Fac doar aluzie la alte nostalgii ale Paradisului (putin in sensul din Traité, pp. 327 sq.) si la supravietuirea (degradata) a unor asemenea nostalgii in literatura. Visez sa scriu o carte simpla, densa, pentru lectura curenta, fara note si bibliografie: acestea vor fi plasate la sfirsitul volumului, in citeva apendice. Cum va spuneam, cred ca avem datoria de a face interesati de cercetarile noastre pe filozofi, critici si scriitori. Nu exista alta cale decit sa accepti sa scrii deodata doua carti: un text lizibil si un altul, in continuare, pentru colegii nostri pedanti. Anumite carti ale lui Dumézil sint un model al genului. Trebuie perseverat in aceasta directie: gruparea discutiilor si bibliografiilor critice la sfirsitul cartii, intr-o parte independenta.

In privinta admirabilului articol al lui Rönnow, am avut sansa de a-l fi citit la Calcutta si l-am citat chiar intr-o nota la Yoga din 1936 (p. 257). Dar ce frumos subiect de cercetare! Ma tot astept ca un tinar indianist sa imi ceara subiecte pentru o teza: svetadvipa se numara printre ele. (Dar tinerii indianisti prefera... Inutil sa precizez ce prefera!...)
Intr-o zi, sper curind, Eranos va avea onoarea de a va numara printre colaboratorii sai. Sinteti „pe lista“. Trebuie sa va gasiti un subiect. Anul acesta se vorbeste despre „forte si energii“. Am acceptat sa vorbesc doua ore (adica, o conferinta) despre: Putere si sacralitate in istoria religiilor. Este foarte vag. Dar mereu trebuie stabilit un raport cu mana, cu sakti si deus otiosus. Ati fi putut foarte bine vorbi despre kratu und verwandte dar este deja prea „limitat“ pentru publicul de la Ascona (in marea sa majoritate constituit din psihologi si femei de o anumita virsta, entuziasmate de Jung si de arhetipurile sale!). Voi veghea sa se tina seama de dvs. in programele viitoare.

Astept cu nerabdare sa va intilnesc undeva pentru a va auzi vorbind de opiniile dvs. cu privire la mitologie. A scrie un manual de istoria religiilor este ocazia ideala pentru a gindi problema in totalitatea sa. Va invidiez! Dupa cunostinta mea, nu exista un asemenea manual pentru liceele franceze. Credeti ca ati putea pregati o versiune franceza? Chiar daca liceele franceze nu vor avea nevoie, exista cercuri de cititori care asteapta un asemenea manual.
In legatura cu Anna Pauker, nu trebuie decit sa cititi 1984 al lui George Orwell. Este soarta tuturor conducatorilor comunisti.
Sint foarte fericit ca sinteti bine si optimist. Noi ne-am odihnit toata luna iunie la Ascona, dar vara la Paris a fost destul de dura. Pe 19 august plec din nou la Ascona. Pe 1 septembrie sotia mea ma va insoti, pentru a merge impreuna la Alpbach.
Omagiile mele doamnei Wikander si complimentele sotiei mele pentru amindoi.
Va imbratisez cu prietenie,

Mircea ELIADE

* * *

14 iunie 1974

santet HISTORY OF RELIGIONS – AN INTERNATIONAL JOURNAL FOR COMPARATIVE HISTORICAL STUDIESt

Draga Stig,

Am primit acum citeva zile scrisoarea dvs. din 24 mai. Christinel si cu mine sintem cu adevarat intristati aflind de dimensiunea profunda a nelinistii dvs. Ce sa faci? Ce se poate face? Nu indraznesc sa va propun nici o solutie; sper, totusi, ca lucrul, calatoriile, intilnirile de la Budapesta va vor reda gustul de a trai. Impotriva destinului (cel putin, aceasta este convingerea mea) nu este posibila decit o singura replica: a continua!
Ne vom afla la Paris (4 Place Charles Dullin, Paris 18ème) din 26 iunie pina pe 31 iulie si apoi, din nou, toata luna septembrie. (Trebuie sa revenim la Chicago la inceputul lui octombrie, din cauza numeroaselor „manifestari culturale“ ale facultatii noastre.) Prin urmare, exista posibilitatea de a ne intilni – fie la Paris, fie la Palma de Majorca, unde ne vom petrece luna august (nu cunosc adresa exacta, dar pot sa vi-o trimit de la Paris).
Noi toti, prietenii dvs. din Chicago, sintem dezolati ca ati renuntat sa mai publicati Haskell Lectures. Dar eu va inteleg – trebuie sa puneti la punct celelalte lucrari, multa vreme neglijate. (Aceasta este intrucitva si situatia mea: nu reusesc sa savirsesc ceea ce numesc al meu opus magnum, din cauza cursurilor, conferintelor, articolelor si recenziilor etc.) Va trimit de aici Auf der Mintuleasa Strasse si alte citeva mici texte; de la Paris, adica in doua saptamini, Fragments d’un Journal (unde veti regasi Hôtel de Suède si anii nostri fericiti, 1950...).
Christinel va transmite cele mai bune urari si amindoi va imbratisam frateste,

Mircea ELIADE

Prezentare si traducere de
Mihaela TIMUS