Da, mult mai bine ar fi fost
Să fi rămas în sat la noi,
De-ai fi avut și tu vreun rost,
De-am fi avut pământ și boi.

Că suntem nevoieși de tot,
Și ai frați mici, și sunteți mulți...
Muncesc din greu, fac tot ce pot —
Și tot flămânzi, și tot desculți!

Tu ești mai mare, mai deștept —
Când oi muri, pe tine-i las,
Și multe de la tine-aștept:
Nădejdea-n tine mi-a rămas.

Noroc măcar dac-ai avea
Să dai de vreun stăpân milos:
Să-mi scrii mereu, cât' ei putea,
Că doar tu știi să scrii frumos!

Și-acuma — ochii să-i sărut:
Mergi sănătos și fii voinic!
Dar stai, o vorb-aș mai fi vrut,
O vorbă numai să-ți mai zic:

Tot ochii ăștia, amândoi,
Așa frumoși, așa senini,
Să mi-i aduci tu înapoi,
Să nu-i uiți, dragă, prin străini...