Doar te-am văzut și-ndată m-am și aprins la față
Cătând o cunoștință-n privirile-ți străine ;
Împuprurarea ta s-a și răsfrânt în mine
Ca roza care pieptu-și deschide dimineața.

Doar ai cântat – și plânsul un val mi-a pus privirii
Căci inima-mi fusese de glasul tău mișcată ;
Mi se părea că îngerii l-au chemat, să bată
Pe-al cerului cadran, secunda mântuirii.

Iubito ! Ochii tăi, deschis să recunoscă
De-am să te mișc vreodată cu vorba sau privirea ;
Nu-mi pasă : oameni, sorta, de-au să se-mpotrivească,

Nici de-mi va fi iubirea doar un himeric vis
Și dacă mâna-ți altuia au s-o dăruiască,
Să recunoști că mie mi-e sufletul tău scris.