Vremea a zburat,
Tu nu te-ai schimbat...
Cum ai făcut?
Mă privești mirată
Și îmbujorată
Ca la-nceput...
Pentru tine mai există
Undeva, o prințesă tristă
Care visează
Și croșetează
Aproape plângând,
La fereastră-i un nor,
El îți fură din zbor
Nuanța ochilor...
Ce albaștri sunt!

Tot acolo stai?
Am ghicit, așa-i?
Adresa ta
Mi-o mai amintesc,
Și este firesc
Să fie-așa.
Vin acasă
După masă:
Nici o mișcare,
Nici o scrisoare;
Mă duc în bucătărie
Și-mi tai o felie,
Și-o mestec mergând...
La fereastră-i un nor,
El îmi oferă din zbor
Nuanța ochilor tăi
Aproape plângând.