Cu repezi copite de-argint
în zori măgărușii bat străzile.
Năluci, cari adineaori erau, se dezmint.

Pe chei se trezesc sibilinele
glasuri. Lumina așteaptă prilejul
să-nece biserici, corăbii, colinele.

Din portul cu zvon de maree
pescarii sosesc cu povara pe creștet.
În coșuri: țestoase, țipari, curcubee.

Boarea atlantică pipăie morile,
veacul de mijloc, laptele mării,
părul femeilor, scrumul și florile.

În dimineața de roz mărgărint
o inimă, singură și de la sine,
purcede solară prin anotimp.